DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Desen
*****************************************************
#Post#: 94--------------------------------------------------
BALTHAZAR KLOSSOWSKI DE ROLA (BALTHUS)
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 6:21 pm
---------------------------------------------------------
Balthus s-a nascut la Paris in anul 1908, intr-o familie de
origine polona. Copil-minune, devine una din personalitatile
cele mai representative ale artei secolului al XX-lea. Balthus
picteaza pana la moarte, in februarie 2001. x4t2tq
Inca din primele clipe de viata, Balthus face dovada de
originalitatii sale. Balthazar Klossowski vine pe lume pe 29
februarie 1908, un an bisect. Isi sarbatoreste ziua de nastere
din patru in patru ani, dar probabil ca si imbatrabeste de patru
ori mai putin decat oamenii obisnuiti. Parintii sai venisera in
Franta din Polonia. Familia din partea mamei era originara din
Varsovia, inca din istoria furtunoasa a Europei Centrale a facut
ca doar unii din stramosii lui Balthazar sa obtina cetatenie
prusaca. Mama lui Balthus, Elisabeth Spiro, numita Baladine, era
fata cantorului sinagogii Barza Alba din Wroclaw. Baladine avea
doisprezece frati; unul dintre ei, Eugen (1874-1972), devine
prietenul apropiat al tatalui lui Balthus, Erich Klossowski
(1875-1946). Familia Klossowski provenea din regiunea Minsk, dar
locuia de ceva vreme la Wroclaw. Acolo s-au nascut cele doua
familii si tot acolo s-au casatorit Erich si Elisabeth; la putin
timp dupa nunta au plecat la Paris.
CERCURILE ARTISTICE
In capitala Frantei, Erich Klossowski se apropie de cercurile
artistilor si publicistilor. El insusi este pictor, decorator,
critic si istoric de arta. Se imprieteneste cu Eugen Spiro, cu
colectionarul Wilhelm Uhde (1847-1874), cu critical de arta
Julius Meier-Graefe, precum si cu Richard Muther, editorul
celebrei reviste “Die Kunst”, consacrata artei si unde ii apar
numeroase articole si recenzii, pe tema artei contemporane. Este
unul dintre primii care va acorda atentie picturii lui Honore
Daumier (1808-1879), caruia ii scrie biografia. Baladine, mama
lui Balthazar, ia parte, de asemenea, la viata culturala
pariziana. Desenele si tablourile ei fac dovada unui talent de
netagaduit.
Baladine si Erich au doi copii. Pierre, fratele cel mai mare al
pictorului, s-a nascut in anul 1905. Baietii au o copilarie
fericita; cresc intr-un mediu care favorizeaza dezvoltarea
intelectuala. Razboiul pune insa capat fericirii familiale.
DE LA PARIS LA BERLIN SI GENEVA
In anul 1914, familia Klossowski este nevoita sa paraseasca
Parisul. Intreaga lor avere este confiscata, iar mobilele si
colectia de tablouri (din care fac parte, printre altele, opere
ale lui Cézanne, Delacroix si Gericault) vor fi vandute la
licitatie. Pierre Bonnard reuseste sa cumpere cateva obiecte,
insa majoritatea averii familiei Klossowski se pierde
irevocabil. Cei doi se muta impreuna cu copiii la Berlin . Viata
lor se ingreuneaza. Politia germana il suspecteaza pe Erich
Klossowski de participarea la lupta conspirativa pentru
castigarea independentei Poloniei. Tatal lui Balthus reuseste,
totusi, sa gaseasca de lucru, putand in felul acesta sa isi
intretina familia; schiteaza, printre altele, decorurile pentru
Teatrul lui Lessing din Berlin. Nesiguranta traiului se reflecta
asupra vietii de familie. In anul 1917, Baladine isi ia fiii si
paraseste Berlinul. Mai intai, se stabilesc pentru o perioada la
Berna, apoi-pentru mai multa vreme- la Geneva. In Elvetia - tara
neutra -,
Baladine isi poate regasi linistea necesara unei vieti normale.
Balthazar frecventeaza impreuna cu fratele sau scoala geneveze
Ecole Inter. Nu dupa mult timp, viitorul pictor isi continua
studiile la gimnaziul calvin. Din punct de vedere material, nu
duc o existenta usoara. Baladine trebuie sa lupte mult pentru a
asigura traiul familiei. In anul 1919, mama artistului se
imprieteneste cu celebrul poet Rainer Maria Rilke (1875-1926).
Aceasta ii acorda lui Balthazar multa atentie; sub aripa lui
protectoare, talentatul baiat isi dezvolta interesul pentru arta
si literatura. Dupa ce citeste o carte despre pictura chineza,
adolescentul de doisprezece ani devine pasionat de istoria
vietii si de filosofia lui Tchouang-Tseu. Sub imperiul acestor
impresii se naste o serie intreaga de desene care il infatiseaza
pe filosoful chinez al taoismului. Rilke apreciaza imediat
talentul pupilului sau: “Mai mult decat orice m-a surprins
conceptia intregului care presupune independenta fiecarui
tablou. Ce sponteneitate! Ce avant! De pilda, ochii ingusti ai
femeii care tradeaza sentimental groazei in clipa cand sotul ei
invie, cand se deschide sicriul si cand din mana perfida cade
securea!”.
COPILUL MINUNE
Talentul artistului ii uimeste pe toti. Dupa moartea lui Mitsou
(probabil provenit din polonezul Miciu, in grafie frantuzeasca)
-; pisica mult iubita -; Balthazar prezinta intr-o serie de
desene viata prietenului de neinlocuit. Aceste desene vor
constitui prima lucrare a lui Balthus accesibila publicului mai
larg. Acest lucru se intampla datorita lui Rilke, care se
hotaraste sa publice desenele, prevazute cu un text introductive
scris de el insusi. Publicatia apare in anul 1921.
In acelasi an, in aprilie, ca urmare a problemelor financiare ,
baladine este nevoita sa plece impreuna cu copiii la Berlin,
unde beneficiaza de ospitalitatea fratelui ei, Eugen Spiro. De
educatia copiilor se ocupa Mlle Bouillon, iar latina o invata de
la dadaistul Hans Richter (1888-1976). Ca urmare a insistentelor
prietenilor francezi, Baladine se hotaraste in anul 1924 sa isi
trimita fiii sa isi continue studiile la Paris. Balthus nu va
frecventa in mod regulat scoala; se multumeste pur si simplu sa
urmeze sfaturile vechilor prieteni ai familiei. Ii arata lui
Bonnard lucrarilesale, care, impresionat, le prezinta
negustorului de arta Drouet. Mama lui Balthus relateaza aceste
intamplari intr-o scrisoare adresata lui Rilke: “Balthus
vorbeste despre aceasta intalnire in mod foarte placut. Spune ca
a avut loc o adevarata expozitie la Drouet, iar Bonnard repeat
mereu: <Si uite -; asa, dragul meu Balthus, esti expus la
Drouet, ma intreb ce-o sa-ti spuna!>. Si deoarece Maurice Denis
intarzia, Bonnard a afirmat ca <oamenii celebri se lasa
intotdeauna asteptati>. Era de asemenea prezent la fata locului
si Marquet. Maurice Denis a sosit, in sfarsit, si toti au
inceput sa priveasca lucrarile baiatului. Au fost uimiti de
compozitii. Maurice Denis a spus: <Iti lipsesc doar tehnica si
instrumentele corespunzatoare de lucru; o sa obtii ceea ce
doresti, dar ai putea de pe acum sa incepi sa eviti greselile pe
care le faci.> De fapt, tot ceea ce stie, Balthus isi datoreaza
siesi. Niciodata nu al luat lectii de pictura. Iar Bonnard a
adaugat cu fermecatoare modestie: <Nu ma pricep la pictura, insa
consider ca aceasta este frumoasa si remarcabila.> Asadar, toti
au cazut de acord ca Balthus il va copia pe Poussin. Va avea
astfel ocazia sa invete enorm. Mai mult decat atat, Maurice
Denis l-a invitat la el acasa, intr-o vineri, ca sa stea putin
de vorba. Bonnard a spus:<Acesta este un artist, un adevarat
artist!>”.
In felul acesta va invata Blathus despre arta. Peste ani, va
spune: “Oare ia cineva in primii ani de viata lectii de vorbire?
Mi-am invatat meseria tot asa cum un copil invata sa traiasca:
straduindu-se sa ii imite pe altii, privind cum lucrau parintii
mei, urmand sfaturile lui Bonnard si Maurice Denis, si mai apoi
ale lui Derain; copiindul-l pe Poussin la Luvru si mai tarziu pe
Piero della Francesca in Italia. Lucrand, incercand,
experimentand, uneori dand gres, dar pana la urma obtinand
efectul urmarit.” In anii douazeci, tanarul artist se consacra
in totalitate pasiunii sale. Isi imbogateste mijloacele de
expresie studiind operele marilor maestri la Luvru si in Italia,
unde pleaca singur la varsta de optsprezece ani. Atunci este
fascinat de pictura lui Piero della Francesca (cca 1416-1492),
si aceasta admiratie absoluta il va anima vreme de multi ani.
Perioada de studii se incheie pe la inceputul anilor treizeci.
Din anul 1930 pana in anul 1932, Balthus isi satisface stagiul
militar in Maroc. La intoarcere, il asteapta o mare cariera.
DECENIILE PICTURII
Pe la inceputul anilor treizeci, Balthus este un artist cunoscut
numai intr-un cerc foarte restrans de cunoscatori de arta.
Panzele sale sunt cumparate de cativa amatori. Atentia
publicului este atrasa abia de tabloul Strada, expus in anul
1933. Totusi, nu putem vorbi inca de un adevarat succes. Intr-o
vreme cand la moda este modernitatea, Balthus foloseste o
tehnica oarecum academica. Alegerea lui socheaza. Cand, in anul
1934 André Masson (1896-1987) intra intr-o galerie pentru a-i
privi lucrarile, iese imediat. “Dar e o pictura figurativa!” -;
exclama nemultumit. Tonul modei pariziene este dictat la vremea
respective de suprarealisti, care resping pictura traditionala.
Si, totusi, Balthus gaseste recunoasterea in ochii multor
artisti contemporani celebri. Printre prietenii lui se numara si
: André Derain (1880-1954), Alberto Giacometti (1901-1966),
precum si Georges Bataille (1897-1962). Arta sa este apreciata
totodata si de remarcabili oameni de teatru. Ii comanda
scenografii nume celebre, de exemplu Antonin Artaud (1896-1948)
sau Jean-Louis Barrault (1910-1994). Un alt admirator al
picturii sale este Albert Camus (1913-1960).
In anul 1937, Balthus se casatoreste cu Antoinette de Wateville.
Din aceasta legatura se vor naste doi fii: Stanislas (n.1942) si
Thadee (n. 1944). Izbucneste razboiul. In anul 1940 -; imediat
dupa demobilizare -; Balthus paraseste Parisul ocupat si se
stabileste la marea lui proprietate din Champrovent, in
Burgundia. In anul 1942, paraseste Franta; va locui cativa ani
in Elvetia.
Imediat dupa terminarea razboiului, Balthus restabileste
legatura cu mediile artistice pariziene. Se va intoarce chiar
pentru scurta vreme la Paris, insa firea lui solitara il va
indemna sa plece repede din capitala. In anul 1954, isi cumpara
o proprietate in centrul Frantei, in regiunea Morvan. Se bucura
de linistea de la tara si picteaza foarte mult. In anul 1961,
ministrul de atunci al Culturii, André Malraux, ii propune
functia de director al Villei Medici, sediul Academiei Franceze
de la Roma. Balthus cantareste mult aceasta propunere. Inainte
de luarea deciziei finale, pleaca la Roma pentru a vedea la fata
locului care ii vor fi insarcinarile. In cele din urma, accepta
un contract pe trei ani, dar va ramane in Cetatea Eterna vreme
de cincisprezece ani, adica pana in anul 1976. sub conducerea
lui, Villa Medici isi redobandeste prestigiul de altadata. In
anul 1967, pictorul se recasatoreste cu Setsoko, o japoneza pe
care o cunoscuse in Tokyo, cu cinci ani in urma, in anul 1962.
in anul 1973 se naste Harumi, singura fiica a lui Balthus. Dupa
cincisprezece ani petrecuti in Italia, pictorul se stabileste in
Elvetia. Locuieste intr-o casa mare (care fusese candva hotel),
numita Chalet de la Rossiniere.
Balthus nu va uita niciodata de radacinile sale poloneze, dar va
merge in Polonia o singura data, la 17 septembrie 1998, pentru a
primi titlul de Doctor Honoris Causa al Scolii Superioare de
Arte Plastice din Wroclaw.
Balthus picteaza pana la sfarsitul vietii. Cu nelipsita tigara
in coltul gurii, repeat: “Nu inteleg cum puteau sa picteze fara
tigari pictorii din secolul al XV-lea.” Balthus a murit la 18
februarie 2001, in Elvetia.
*****************************************************
Page 1 of 1