DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Desen
*****************************************************
#Post#: 90--------------------------------------------------
REFERAT ISTORIA ARTELOR
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 6:19 pm
---------------------------------------------------------
Francois Boucher(1703-1770)
d8f12fj
Francois Boucher s-a nascut la Paris, la 29 septembrie
1703.Primele lectii de desen le-a primit de la tatal sau,Nicolas
Boucher,pictor aproape necunoscut si proiectant de modele
broderii.
1720 este data probabila a intrarii lui Francois Boucher in
atelierul lui Francois Lemoine, care era o adevarata mandrie
pentru scoala franceza de la inceputul secolului al
XVIII-lea,membru al academiei, deci o persoana potrivita pentru
a indruma un pictor aflat la inceput de drum.Cum era de
asteptat, Lemoine influenteaza lucrarile ucenicului sau;aceasta
amprenta este vizibila, cel putin pana la jumatatea anilor
treizeci, adica pana la momentul in care Boucher si-a elaborat
propriul sau stil artistic.Criticii de arta apreciaza ca Boucher
a preluat de la dascalul sau „cromatica luminoasa si
stralucitoare, formele elegante, usurinta cu care creeaza
compozitii, ce par naturale si simple”.
In operele ambilor artisti regasim aceeasi pasiune pentru
pictarea de personaje cu chipuri mici, gesturi cumpatate,
imvesmantate in haine care cad in falduri marunte.Mai tarziu
insa, analogiile de orice fel vor dispare definitiv;Boucher se
elibereaza de sub imfluenta maestrului sau in clipa in care se
va interesa de operele reprezentantilor altor scoli.Studiaza
tablourile maestrilor venetieni, pe care le-a putut vedea la
Paris la inceputul anilor douazeci, cunoaste stilul lui
Sebastian Ricci (1659-1734), Peligrini (16675-1741) si Rosalbe
Carriera (1675-1757).Ii admira de asemenea, pe pictori realisti
olandezi si flamanzi din secolul al XVII-lea carora le-a vazut
expuse tablourile la Paris.Mai presus de orice, insa, ramane sub
profunda impresie produsa de pictura lui Antoine Watteau .
La varsta de treizeci de ani realizeaza un numar de 350 de
gravuri, din care 119 dupa desenele lui Watteau.
Dar sa revenim la viata lui Boucher, la evenimentele care l-au
marcat, la biografia lui. Pe 28 august 11723, la numai douazeci
de ani, obtine premiul intai al Academiei de Pictura si
Sculptura ; dar din motive care astazi ne sunt necunoscute, nu
primeste bursa care li se oferea de obicei lauretilor, constand
in posibilitatea continuarii studiilor laa Roma -; visul
artistului. Dupa cinci ani in care a strans banii lucrand pentru
diversi clienti, executand desene si gravuri dupa operele
marilor maestri -; experienta care va marca dezvoltarea
propriului sau stil artistic -,agunge in Italia ( in primavara
anului 1728). Istorici de arta presupun ca pictorul nu a
profitat prea mult de pe urma aceste calatorii, deoarece a fost
multa vreme bolnav de malarie; se pare ca a pictat foarte putin,
si a avut putine contacte cu pictorii de la Roma.
In 1731 revine la Paris si se consacra din nou gravurii si
desenului, doua pasiuni carora le va ramane fidel toata viata.
In anul 1735, realizeaza desenele pentru treizeci si trei de
gravuri menite sa ilustreze o noua editie a operelor lui
Moliere.
La varsta de treizeci de ani, cand cariera lui incepe sa ia
avant, se casatoreste cu Marie- Jeanne Buseau , fiica unor
burghezi instariti din Paris , cu care va avea trei copii:
Jeanne-Elisabeth-Victorie (1735), Juste-Nathan(1736) si
Marie-Emilie(1740). Urmatorii ani vor fi de glorie pentru
artist. Astfel, in 1734, cand are primele succese cu adevarat
importante, este primit la Academie ca pictor de scene
istorice,considerate la vremea respectiva drept cel mai nobil
gen al picturii. In anii care vor urma va urca treptat in
ierarhia acestei institutii, devenind pe rand, profesor,
loctiitorul rectorului si finalmente directorul Academiei si
primul pictor al curtii regale.
2
In 1735, in calitate de membru al Academiei , primeste prima sa
comanda oficiala din partea curtii regale: o pictura
monocromatica imitand basorelieful, care sa imfatiseze cele
patru Virtuti, pentru plafonul camerei reginei Maria, din
palatul de la Versailles. De acum, artistul va fi coplesit cu
comenzi dintre cele mai prestigioase. Isi expune regulat
lucrarile la expozitia anuala a pitorilor de la Salonul
Parizian, eveniment artistic caruia ii va ramane fidel toata
viata, prezentandu-se in fiecare an cu lucrari noi. In plus
prezinta la Salon si desene si gravuri -;este primul care face
asta -, si astfel va contribui la cresterea prestigiului acestor
genuri artistice. Este solicitat sa participe la lucrarile de
decorare a palatului printului de Soubise, sa realizeze sase
picturi pentru palatul regal de la Stockolm, sase picturi pentru
palatul contelui Adam Gottlob von Moltke din Copenhaga.
In 1741 Boucher este angajat sa cocaboreze la decorarea
palatului regelui Ludovic XV de la Choisy, pentru care picteaza
cincisprezece compozitii si este rasplatit cu o renta pe viata
in valoare de 400 lire, care va creste dupa doi ani la 600lire.
Distractia preferata a curtilor regale din epoca fiind teatrul,
Boucher ajunge sa se indeletniceasca si cu scenografia, fiind in
scurta vreme considerat unul dintre cei mai talentati
proiectanti de decoruri teatrale. Va crea vreme de multi ani
decoruri pentru teatru, opera si balet.
In anul 1748 incepe sa lucreze pentru marchiza de Pampadour -;
favorita regelui. In scurta vreme, aceasta se erijeaza in
protectoarea artistului, si ii obtine locuinta la Louvre si
nenumarate comenzi:doua proiecte mari pentru goblenuri,
decorarea plafonului Consiliului de Administratie , decorarea
apartamentelor sale de la Bellevue si Crecy, proiecte de
tapiserie , desene de motive ornamentale pe bibeloiri de
portelan neemailate produse de manufacturile de la Sevres.
Cu atat mai mult, un artist precum Boucher, din cauza ca a depus
un volum de munca atat de mare era de asteptat sa fie expus
criticilor. Si daca pana in anul 1759, comentariile negative
erau razlete, incepand cu acest an ele devin tot mai aspre,
dintre acestea remarcandu-se cele ale filozofului Diderat.
Aceste pareri critice acide se inscriu in contextul avantului
unei noi estetici si anume cea propusa de neoclasicism, care
starneste o admiratie tot mai mare in randul publicului. Insa
Diderat il ataca pe pictor nu pe criterii de estetica, ci
exclusiv in numele moralei.
Cu vederea slabita, macinat de boala isi rareste prezenta si
numarul de tablouri expuse la Salon -; care erau oricum privite
din ce in ce mai aspru -; si moare la 30 mai 1770, in
apartamentul sau de la Louvre. El insusi socotise spre sfarsitul
vietii sale ca pictase peste o mie de tablouri si deaproape zece
ori mai multe desene.
Printre temele favorite ale artistului se numara nudul de
femeie, insa talentul lui Boucher iese cu mult in afara
reputatiei injuste de mare libertin. Caci este prizonierul
scenelor pastorale, un gen tanar pe atunci, care prezinta
pastori si pastorite in peisaje bucolice. Picteaza, de asemenea
peisaje, scene mitologice si chiar scene de viata. Executa
portrete, deseneaza figurine de portelan neemailate, care au
mare cautare in secolul al XVIII-lea , decoruri teatrale si de
opera.
„Degradarea gustului, a cromaticii, a caracterelor si
expresivitatii desenului a urmat imediat dupa decaderea
moravurilor. Ce ar putea sa transpuna pe panza un astfel de
artist ? Ceea ce-i dicteaza imaginatia. Si ce se poate naste in
imaginatia unui om care isi duce viata printre prostituate de
cea mai joasa stepa ?”-iata ce spunea Diderat despre lucrarile
erotice ale lui Boucher.
Hercule si Omfala
-1728-1731 Desi Boucher se considera un pictor de scene erotice,
doar de cateva ori s-a lasat tentat cu adevarat sa trateze tema
in acest fel univoc. Cu exceptia panzei „Hercule si Omfala „ si
a catorva „Odalisee” foarte indraznete, in majoritatea
tablourilor sale frivole, artistul se exprima mai ales in
subtext, aluziv si subintelesuri, mai degraba decat printr-o
prezentare univoca, elcoventa, a jocului amoros.
Pictorul va executa toata viata asemenea reprezentari cu
caracter cert senzorial si din cauza lor se executa atacurilor
aspre ale multor critici contemporani.
Baia Dianei
-1742 Boucher reuseste sa picteze minunate femei goale sau pe
jumatatea dezbracate. Dupa cum remarca criticul de arta Maria
Rzepinska „de la el incepe cunoscut mit al picanteriei franceze
si din el se vor naste mai tarziu fermecatoarele fete ale lui
Renoir, care vor fi doar un trup frumos si nimic mai mult. Toate
aceste rotunjimi, carnatia alba ca laptele, gropitele
voluptoase, decolteurile si manecile caqzute, atat des intalnite
mai tarziu in pictura franceza, isi au geneza in pictura lui
Boucher. Artistul este neobosit in dorinta de a cauta noi
atitudini pentru nudurile sale intinse pe cearsafuri, ocupate cu
propria toaleta sau discutand cu amorasi”.Raportarea la mit ii
permite lui Boucher nu numai sa picteze cu dezinvoltura nuduri
feminine, ci si sa prezinte personajele in atitudini absolut
ireale si in decoruri fantastice. Intru-un cuvant, descatuseaza
imaginatia artistului si in acelasi timp, justifica
decorativitatea si senzualitatea panzelor sale.
„Baia Dianei” este astazi una dintre cele mai cunoscute opere
ale lui Boucher , dar prima prezentare publica a tabloului, la
expozitia Salonului din anul 1742, nu a suscitat nici un
comentariu. Si doar compozitia in sine merita toate elegiile:
atitudine gratioasa a zeite, careia nimfa tocmai i-a scos
sandalele, draperia care cadea in falduri ample, lumina calda ce
reliefeaza carnatia delicata si stralucitoare a
trupurilor.Natura moarta cu arc si pasarea salbatica egaleaza in
maiestrie executia operelor lui Chardin.Cramatica taboului „
Stralucitoare, luminoasa si patrunzatoare este -;precum scrie
istoricul de arta Georges Brunel- bagata in invataminte
desprinse din arta lui Correggio,Titian si Rubens, filtarte prin
operele lui Watteau si Lemoine ”.Acestea sunt trasaturile care
il vor entuziasma un secol mai tarziu pe Renoir.
Odalisca cu parul negru
-1743 Caracterizand pictura franceza rococo, Maria Rzepinska
scrie: „Gravitatea amoroasa sacrala a facut loc frivolitatii si
uneori chiar pornografiei, cum este cazul tabloului Nini a lui
Boucher, care sta intinsa pe burta, aratandu-si spectatorilor
minunatele rotunjimi”.Dupa parerea unor critici, nu numai a
celor contemporani cu Boucher, ci din secolul al XX-lea, ambele
Odalisce sunt incidente.Aici nu exista subantelesuri sau aluzii:
atitudinea modelului trebuie sa suscite imaginatia
spectatorului. Femei goale, intinse pe burta, cu picioarele
desfacute si usor indoite, se expun fara nici un fel de jena
ochilor publicului.Aceasta scena „fara perdea” nu este pe masura
nici unei povestiri mitologice.
Odalisca cu parul blond sta intinsa pe un divan acoperit cu o
tesatura trndafirie si-si dezvaluie formele feciorelnice cu o
„placere nedisimulata”-afirma in anul 1956 Kennerth
Clark.Odalisca cu par negru este chiar si mai provocatoare.Isi
expune ostensiv fesele si se uita fara nici o jena direct la
spectator -;aceeasi privire i-o atribuie Manet (1832-1883)
olympiei sale.
Jertfa lui Gedeon
-cca 1723-1728 Jertfa lui gedeon si Betuel primind-o pe slujnica
lui Abraham sunt inspirate din vechiul Testament, sursa pe care
artistul o va folosi rareori in viitor.In al doilea rand
morfologia inrudita a personajelor: slujnica intoarsa cu spatele
in Jertfa lui Gedeon ne poarta cu gandul la cea care in
Betuel…se afla in coltul din dreapta jos.Frapanta este, in
acelasi timp, asemanarea dintre personakele principale.
In ciuda numeroaselor analogii, stilul acestor tablouri difera
totusi sub multe aspecte.Betuel primind-o pe slujnica lui
Abraham sta categoric sub semnul influentei lui lemoine,
maestrul tanarului Boucher.Observam in aceasta compozitie
trasaturi caracteristice pentru stilul lui Lemoine, cum ar fi,
de pilda, aglomerarea personajelor sau minunatele draperii cu
falduri complicat ordonate.Pe de alta parte, factura tabloului
pare sa certifice eliberarea lui Boucher de sub influenta
maestrului sau.Trasaturile de panel sunt mai ferme, mai vizibile
si mai viguroasa, iar vopseaua este dispusa in straturi mai
groase decat in tablourile dascalului sau.
Jertfa lui Gedeon demonstreaza progresele facute de boucher in
directia elaborarii unei expresii specifice personalitatii sale
artistice.Manuieste penelel cu dezinvoltura, culorile sunt mai
intense, clarobscurul mai pregnat accentuat. Panza reprezinta
interpretarea libera a textului biblic.Ingerul ii apare lui
Gedeon si ii porunceste sa preia comanda fortelor lui Izrael in
lupta impotriva Madianitilor.Pentru a-i demonstra ca vine din
partea Domnului, ingerul aprinde cu capatul toiagului jertfa pe
care o pregatea Gedeon.In Franta, temele desprinse din Vechiul
Testament nu erau forte populare, ele fiind la moda in schimb in
Italia.In tabloul lui Boucher se resimte de altfel influenta
pictorilor italieni, ale caror opere erau la acea vreme expuse
la Paris.Totusi, aceasta „caracteristica” italiana este destul
de discreta.Boucher este in aceasta perioada extrem de receptiv
la motive dintre cele mai variate, prin urmare este greu sa
identificam cu precizie influentelecare l-au marcat.
Pastorul fidel
-cca 1738
Cu ocazia lucrarilor de redecorare a palatului de Soubise
,desfasurate intre ani 1738-1739 ,printul Rohan iicomanda lui
Boucher un numar de sapte sopra portam , adica picturi destinate
a impodobi spatiul de deasupra usilor .Acestea prezinta scene
mitologice ,un prisaj si doua scene intitulate Pastorul fidel si
Pastorul curtenitor.Ambele panze sunt extraordinar de originale,
deoarece Boucher introduce o noua maniera de abordare a temei,
care va deveni specialitatea sa si se va raspandi fulgerator in
epoca.Este vorba despre varianta specifica a scenelor bucolice,
care consta in prezentarea in cadrul unui peisaj rural a unor
scene de dragoste idlice a caror eroi sunt pastorii si
pastoritele.Boucher se inscrie intr-o traditie lunga si
exploateaza mai multe surse de inspiratie.
Pastorul fidel si Pastorul curtenilor ne surprind prin
indemanarea cu care Boucher exploateaza spatiul din imediata
apropiere a ramei, cu desenul ei neregulat.Forma ei unduitoare
nu numai ca nu-l deranjeaza pictor, dar pare chiar
stimuleze.Liniile fluide ale compozitiei repeta cu ecou curbura
monturii, se armonizeaza cu ea, reprezentand o prelungire a
acesteia, cu mijloacele nobile ale picturii.
Micul dejun
-1739-
Boucher are in patrimoniul sau artistic cateva scene de
viata.Desi nu sunt multe la numar, ele se remarca prin clitatea
lor extraordinara si nu pot fi categoric trecut cu vederea cand
discutam despre operele artistului.Ne surprinde insa faptul ca
nu le-a pictat intr-un numar mai mare.Cu siguranta, nu lipsa
comenzilor a fost motivul.Luiza Ulrika, principesa Suediei, ii
solicita lui Boucher prin intermediul contelui Tessin,
ambasadorul Suediei la Paris , o serie de patru picturi care sa
ilustreze diferite momente ale zilei din viata unei doamne din
inalta societate.Din pacate, pictorul nu incheie un contract si
nu va executa decat un singur tablou dintre cele comandate, care
prezinta dimineata.Nimic nu sugereaza faptul ca pictorului i-ar
fi displacut acest gen compozitional.Micul dejun si Toaleta sunt
caracterizate de atmofera specifica unei fericiri pasnice,
sugerata nu numai de atitudinea personajelor prezentate,dar si
de obiectele redate si de felul in care au fost pictate.Cel mai
adesea pictorul se delecteaza cu posibilitatea de prezentare a
interioarelor somptuoase ale palatelor.Reda cu multa maiestrie
stilul de viata caracteristic secolului al XVIII-lea.
Detaliile sunt elaborate cu minutie, ca si cum i-ar fi produs o
voluptate deosebita.Acest Boucher ar fi fost cu siguranta pe
gustul maestrilor olandezi, care au excelat in redarea scenelor
de viata.
Triumful lui Venus
-1740
Cu toate ca Boucher are printre operele sale tablouri
religioase, peisaje, scene de viata si pastorale, totusi, in
ochii contemporanilor sai si a urmasilor, va trece mai ales
drept pictor al senzualitatii si al voluptatii, un neintrecut in
nuduri de femeie.Frumusetea trupului feminin reprezinta,fara
indoiala, tema sa preferata.In multe dintre tablourile
sale,anecdota pare saa fie doar un pretext care ii permite sa se
consacre in totalitate picturii, goliciunii femineine.Prin
urmare, nu e deloc de mirare ca Boucher apeleaza frecvent la
povestea zeitei Venus, care ii ofera excelenta ocazie de a
prezenta trupul femeilor in toate atitudinile posibile, mai mult
sau mai putin acoperit cu vesminte.
Triumful lui Venus ne ofera un exemplu remarcabil de armonie
cromatica, specifica lui Boucher.Dupa perioada cautarilor de
tinerete, pictorul isi compune paleta aproape exclusiv din
nuante de verde marin si smarald, azuriu si albastru deschis,
tonuri de trandafiriu coral si crem, cenusiuri semitransparente
si perlante.Gama de culori delicate, stinse, aproape reci, ii
permite diversificarea stilului cromatic in tablourile pe care
le va realiza in viitor.In unele compozitii domina albastrul, in
altele cenusiul, trandafiriul sau verdele sau de ce nu -;cum
este cazul tabloului prezentat aici- un albastru cenusiu
armonios.
Padurea
-1740-
Bouche descopera foarte devreme frumusetea peisajului.In timpul
sederii la roma executa numeroase schite ale satului italian .Se
va servi de ele mai tarziu ,cand se va intoarce la Paris si va
picta primele sale peisaje, cum ar fi de pilda, cel din anul
1731,intitulat Vedere imaginara din Tivoli.
Peisajele lui Boucher asocieaza contemplarea naturii cu
stilizarea caracteristica epocii si cu elementele inspirate de
operele predecesorilor sai.Totusi, odata cu trecerea anilor
adevaratul tablou al naturii face loc unei artificialitai
idealizate.
In pictura peisagistica a lui Boucher stilizarea formeloer si
modelele impuse de predecesorii artistului prevaleaza asupra
studiului dupa natura si a realismului.Ne frapeaza multitudinea
modelelor pe care le putem desprinde din compoizitiile
lui.Pictorul nu se lasa inspirat de traditia franceza a
secolului al XVII-lea (Poussin, Lorrain, Dughet), prea patetica,
prea clasica si prea eroica pentru a-l putea interaesa.Apeleaza,
in schimb, la operele maestrilor flamanzi si olandezi, pe care
ii cunoaste prin intermediul lui Antoine Watteau.Unele motive
rurale provin de la peisagistii nord-europeni, precum Claes
Bergh (1620-1683) sau italieni precum Francesco Zuccareli.
Rasaritul de soare
-1753-
In anul 1753, Boucher prezinta la salon doua panze
imense,intitulate Rasaritul soarelui si Apusul soarelui,
comandate de marchiza Pompadour.Tablourile se numara printre
cele mai mare realzari ale artistului:sunt indiscutabil
considerate adevarate capodopere ale picturii franceze din
secolul al XVIII-lea.La manufacturile Gobelins se executa pe
baza lor goblenuri, cate un exemplar pentru fiecare model.Aceste
opere unicat au disparut si nu vom sti niciodata cat de fidel au
respectat aceste goblenuri viziunea pictorului.
Cartoanele, adica marile picturi, vor servi drept model
tesaturilor.In cazul Rasaritului si Apusului de soare, acestea
au fost realizate de insusi Boucher, ceea ce este o raritate,
caci in secolul al XVIII-lea artistii se marginesc de obicei la
schitarea proiectelor, executarea cartoanelor cazand in seama
asistentilor.Boucher imagineaza cel mai adesea modele de format
redus.Pentru seriile de tesaturi executate la Beauvais (cum ar
fi tapiseriile cu motive chinezesti) a executat cu propria mana
numai schitele.Tehnica folosita in atelierele de la Beauvais
impune taierea cartoanelor, astfel incat personajele sa fie
prezentate pana la jumatate, in timp ce tesaturile fabricate la
Gobelins lasa modelul neatins.Tocmai de aceea cele doua tablouri
sunt opere de arta cu adevarat cu adevarat valoroase, si nu doar
simple proiecte de tapiseri.
Alegoria soarelui care iese din mare pentru a se intoarce in
mare reprezinta o tema pe care putini pictori s-au incumetat sa
o abordeze.Interpretarea lui Boucher este pe cat de libera, pe
atat de neasteptata.Ne incanta efectele luminoase rafinate si
cromatica ingenios armonizata cu lumina diminetii si a
inseraraii.Artistul recreeaza cu genialitate crepusculul dens si
stralucirea clara a zorilor, iar descrierile poetice despre
„Pelerina noptii” si Aurora cu „degete trandafirii” dau
intaietate viziunii concrete a pictorului.Tanarul Apollo,
intr-una din panze se pregateste de calatorie, in cea de a doua
panza coboara din carul in care intovarasea soarele in drumul
lui spre pamant.Zeitele marii si nimfele se retrag la culcare in
valurile marii sau il pregatesc preocupate pe Apollo de drum.Din
aceste tablouri razbate aurora unei dezinvolturi serere.Amorasi,
tritoni, delfini, si cai de foc ai lui Phoebus, nereidele,
nimfele si culmile grabite ale valurilor: toata aceasta dinamica
vesela da nastere unui balet marin de vis.
*****************************************************
Page 1 of 1