DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 57--------------------------------------------------
ESTETICA URATULUI IN OPERA LUI TUDOR ARGHEZI
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 5:13 pm
---------------------------------------------------------
Tudor Arghezi ,poet al intrebarilor,realizeaza cea mai adanca
reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria
litaraturii noastre moderne,comparabila cu reforma facuta in
literatura franceza de Victor Hugo ,altadata intemeind
“republica vocabularului ”pe concptia ca “Primele cuvinte nu
sunt nici rebeli ,nici plebei”,poetul nostru selectaza alte
sectoare ale lexicului,cuvinte drastice ,dure,uneori forme
regionale,pe care nimeni nu le introduse in poezie,dand astfel
,”dreptul de cetate tuturor cuvintelor ,chiar ai celor
compromise.”
Creatorul sincronismului,Lovinescu emisese despre Arghezi ,in
Criticele sale opinii elogioase,sintetizate apoi magistral in
Istoria literaturii romane contemporane:”Se poate afirma ca
Tudor Arghezi incepe o noua estetica :”estetica poeziei scoasa
din detritusuri verbale” ”.In intregime adevarata ,o alta opinie
lovinesciana isi pastreaza si astazi valabilitatea ,dupa opinia
autorului “Mutaiiei valorilor estetice”,estetica argheziana este
“antisimbolista“,deoarece spre deosebire de simbolistii manati
de teribilul indemn de “spiritualizare a materiei”,Tudor Arghezi
“invers prin materializare .“
Precum Victor Hugo si mai apoi Baudelaire ,Rimbaud si alti poeti
francezi in secolul trecut ,care incetatenisera in literatura
toate cuvintele ,chiar si cele “compromise”,Tudor Arghezi obtine
sinteza poetica din rezervele cele mai vulgare ale limbii
romane,mai cu seama in Flori de mucigai revoluiionand astfel
limbajul liricii romanesti.
Marele scriitor fancez Charles Baudelaire spunea:”E un miraculos
privilegiu al artei c\ oribilul ,artistic exprimat,devine
frumusete si ca durerea ritmata si cadentata umple spiritul cu o
bucurie linistita.”
Odata Baudelaire a elogiat pe Daumier tocmai pentru capaciatea
acestuia de a reprezenta josnicul,trivialul ,abjectul,cu o
claritate exacta ,caci Baudelaire considera ca poetul poate sa
faca sa se nasca din urat un farmec nou.In acest climat artistic
se misca si poetul nostru Tudor Arghezi,pentru care subiectele
de literatura nu mai tolereaza pretutindeni conceptul mai vechi
al frumusetii.Arghezi inaugureaza la noi “estetica uratului”
,avandu-l ca model pe “scepticul de la Sena” ,Charles Baudelaire
.Poetul Florilor raului l-a impresionat prin razvratirea
impotriva cerintelor esteticii clasice .Precursor al unei
estetici a uratului ,sincer pana la brutalitate ,satanic si
amar, el gasea in contemplarea raului ,a mizeriei ,impulsuri
catre puritatea pierduta.
Tudor Arghezi a studiat indelung scrierile lui Baudelaire si a
intrebuintat pana la ultima poezie uneltele de lucru ale
artistului.
Incetotenirea esteticii uratului ,existenta la Baudalaire,cu
care Arghezi are numeroase contingente ,se realizeaza la poetul
roman intr-o cuprindere mult mai vasta si in mod pregnant .La
Baudelaire se observa o imbogatire a mijloacelor poetice cu
imagini neangaduite pana atunci in lirica ,asa cum se intampla
intr-o oarecare masura si la Macedonski .Dar ,aceste imagini ale
uratului au o arie limitata :aparitia cadavrului,a locului de
perditie,a scenei orgiace.In considerarile sale,Vladimir Streinu
da chiar o lista de termeni din Fleurs du mal de Charles
Baudelaire
,precum:bourbeux,peur,helmithes,chancre,poison,crachat,
cadavre,tette,ver,brute,venin,iar apoi o alta din creatia
argheziana:venin,scara,mucegaiuri,bube,noroi,scarbit,putregai.La
Arghezi ,asemenea imagini au o sfera larga si apar intr-o
factura cu totul inedita,incepand cu ciorchinele de negi din
Testament ,continuand cu stihurile panfletare din Blesteme si
Psalmi si ajungand la un microcosmos baroc ,cum este viziunea
germinatiei enorme a cartofilor leturzi din Har.
Interesul lui Tudor Arghezi pentru uratul din viata devine o
atitudine estetica ,intalnita si la Dostoievski in amintiri din
Casa mortilor ,la Tolstoi in Invierea ,la Gorlsi in Azilul de
noapte.
Volumul Cuvinte potrivite un debut editorial ,aparut in 1927 ,
se deschide cu poezia Testament ,care reprezinta o”ars poetica”
,definind crezul artistic al poetului in ceea ce priveste
estetica uratului ,ca dimensiune fundamentala a creatiei lui
Tudor Arghezi.In aceasta poezie Arghezi a enuntat una din
laturile complexei sale personalitati poetice:
“Din bube ,mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi .”
Cu alte cuvinte ,poetul a indicat una din valorile poetice noi
,incetatenite de dansul si anume ,poetizarea trivialului.Poezia
e nascuta din”bube ,mucegaiuri si noroi” si ea trebuie sa
aminteasca intotdeauna care-i sunt izvoarele.Chintesenta
esteticii argheziene -;intemeierea unei estetici noi ,estetica
uratului ,este inclusa in aceste versuri.Cu o forta
extraordinara de sugestie ,Arghezi foloseste aceste metafore ale
ale treptei organice(“bube”) ,ale celei vegetale(“mucegaiuri”)
,ale celei minerale(“noroi”),socand prin aceasta referire la tot
ceea ce vizeaza grotescul si uratul ,motive preluate de la
Victor Hugo si Baudelaire.
Poemul apare ca o estetica plina de probleme si de puncte,arta
argheziana e facuta din “veninuri” ,”injuraturi” ,veninul s-a
preschimbat in miere ,lasandui-se puterea si poezia s-a
sterilizat ,a devenit un cantec pur ,injuratura ramanand
,inefectiva practic ,numai pentru colorarea ei.”Mierea”
presupune “veninul” si poezia un continut purificabil.Se ridica
problema experientei individului si a traditiei ,aceasta ducand
la trecerea generatiilor ,la varsarea oaselor ,oasele la
ingrozitoarea germinare universala ,deci la viziunea cosmica:
“Facui din zdrente muguri si coroane,
Veninul stans l-am preschimbat in miere ,
Lasand intreaga dulcea lui putere .
Am luat ocara ,si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie ,cand sa-njure.”
“Zdrentele” sunt resturi ,reprezinta elemente ale descompunerii
,o forma de degradare a materiei ,poetul reusind sa imprime
caracterul de rod ,de inflorescenta.
Aceste versuri faimoase despre alchimia verbala proprie l-au
facut pe Eugen Lovinescu sa remarce ,inca din vremea sa ,dupa
aparitia Cuvintelor potrivite ,formidabila capacitate a poetului
de a transfoma “veninul” in “miere” ,pastrandu-si totusi “dulcea
lui putere” ,de a transforma “mucegaiurile,bubele si noroiul” in
frumuseti inedite ,care constituie si nota diferentiala a
poetului si principiul unei estetii creatoare de noi valori
literare:”Valoarea lui nu sta in determinante psihologice ,ci in
ineditul expresiei,inedit iesit din forta negalata de a
transforma la mari temperaturi mucegaiurile ,bubele si noroiul
,in substanta poetica” .
Transfigurarea estetica este pentru Arghezi o continuare si in
acelasi timp o implinire.Dar pe langa acest proces apare,se
reveleaza un har ,prin transparenta mizeriei umane,a
reziduurilor suferintei acumulate,ca si a raului
multiplicat.Astfel se remarca un proces esential in aceasta
poetica :revelarea.Transfigurarea nu se petrece doar in ordinea
suferintei,ci si a raului.Spre deosebire de cele mai multe
doctrine asupra conditiei poetului si a poeziei,din ultimul
secol,viziunea argheziana respinge o demonie a
poeticului,gaseste in Arghezi un poet nedeclarat, dar cu atat
mai tenace.A fi mai tare decat demonul ,a converti raul,a
transfigura oroarea constituie un alt aspect esential al acestei
poetici,cu urmari pe planul viziunii ,al motivelor imaginarului
si al tratarii cuvintului:”Din bube ,mucigaiuri si
noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi”.Exegeza acestor versuri
ar putea invoca o tendinta a esteticii”decadent”-“crepusculare”
spre estetizarea uratului ,spre valorificarea macabrului,a
oribilului.A cauta raului o justificare ,chiar o exaltare
estetica nu este obiectivul lui Arghezi.Transfiguarea poetica a
“micegaiurilor” ,”bubelor” si “noroiului” nu idilizeaza raul
,uratul,nu transforma infernul in paradis.Ea este altceva decat
o “alchimie a raului” ,o distilare prin care “datul verbal e
distantat de rosturile sale pragmatice si purificat “,ca si
durerea “de vecii intregi” , toate aceste imagini ale entropiei
cosmice si umane devin ,metaforic ,un sol prielnic
“rodului”.Acesta apare in intimitatea de matrice a pamantului
,samanta in carnea fructului,prunc in pantecul mamei, ci chiar
in ceea ce par sa-l nege ,in bube ,in mucigaiuri,in
putregai,acolo unde viata ,chiar ce mai mizera viata
dospeste.Peste tot ,in “pamantul greu, muncit de dusmanie “
,unde “nici o samanta n-are sa se piarda“,printre “pietre sterpe
si uscate “,unde se iveste firul de iarba,in vantul care poarta
samanta ,in ploaia calda,in tuberculii cartofilor care sunt gata
sa se nasca (“Imbracati in straie de iasca/Sunt gata cartofii sa
se nasca”),prin care harul a trecut “virginal ,candid si
holtei“,in bunastirea femeii cea plina de dar careia parca-i
“creste in san o fraga”,ori in chemarea severa a poetului “de-a
fi inflorit numai cu focuri sfinte/si de-a rodi metale
doar...”,peste tot ciclul fecunditatii se implineste in rodul
ravnit.Rodul e vulnerabil.Golul neimplinirii ,”iubirea
neintamplata”,nenascuta ,”ceea ce nu va fi niciodata“cum spune
Baudelaire ,doare.
Poezia sa viitoare ,incepand cu Flori de mucigai ,va ajunge mai
evident la materializari viguroase ale esteticii sale noi
,estetica uratului ,preconizata in Testament .
Estetica uratului se mai evidentiaza si in Blesteme ,care face
parte din acelasi volum Cuvinte potrivite .In aceasta poezie
partea revelatorie este viziunea luptei intre organicul divin si
inmultirea dezordonata ,parazitara ,replica diabolica la
nativitatea cartofilor si smaraldelor ,urmare la geneza musitei
pe care a invocat-o cu alta ocazie poetul:
”Pe tine cadavru spoit cu unsoare ,
Te blestem sa te-mputi pe picioare
Sa-ti creasca maduva bogata si larga
Umflata-n sofale ,mutata pe targa
Sa nu e cunoasca de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul ,gingas ca urciorul,
Oriunde cu zgarciuri ghicesti medulare,
Sa simti ca te arde putin fiecare
Un ochiu sa se stranga si sa se sugrume
Clipind de-amanuntul ,intors catre lume.
Celalalt sa-ti ramaie holbat si deschis
Si rece impietrit ca-ntr-un vis”
Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materiala
intre doua lumi cu densitati deosebite ,”de osmoza intre
spiritual si material ,amandoi termenii luati ca momente
indepartate ale aceleiasi materii .Cerul si pamantul sunt doua
vase comunicante ,materia fiind permeabila prin spirit si
spiritul aratand tendinte de degradare”(G. Calinescu-Istoria
literaturii romane de la origin pana-n prezent).In Vant de
toamna interpatruderea celor doi factori ,cerul si pamantul ia
forma unei stranii betii :
“E pardosita lumea cu lumina ,
Ca o biserica de fum si de rasina
Si oamenii ,de ceruri beti,
Se leagana-n stihare de profeti.”
Asadar in Cuvinte potrivite ,expresia artistica a trivialului e
o exceptie.In articolul consacrat acestui volum ,G. Bogdan Duica
a protestat contra “esteticii uratului “ ,formula cu care
pseudo-clasicii se inarmau ,prin 1830 ,contra romanticilor .La
acea data ,in 1927 ,protestarea profesorului Bogdan Duica era
cam prematura.De asta data ,Tudor Arghezi ofera in Flori de
mucigai ,ocazie unei indignari adecvate,atat istoricului literar
de la Facultatea de litere din Cluj ,cat si oficialitatilor si
burgheziei ,a caror sensibilitate era atat de delicata care se
revulsioneaza in contact cu trivialul,indiferent daca e de
ordine naturala sau estetica.
Cu Flori de mucigai ,arta poetica coteste in personalitatea
adanca a scriitorului,asa cum se manifesta multilateral si in
publicistica.Daca poetic si spiritual ,volumul Cuvinte potrivite
detine primatul ,in schimb Flori de mucigai reflecta nota cea
mai autentica a tehnicii artistice argheziene ,a mijloacelor de
expresie ,in arta in versuri a lui Tudor Arghezi .Sunt in acest
sens revelatoare opiniile lui George Calinescu :Flori de mucigai
este o opera de rafinament ,de subtilitate artistica ,ele
presupun un cer al gurii dedat cu toate mirodeniile .Cititorul
necultivat in sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare
,desi realitatea si savoarea sunt insusirile lor ca si ale
operei lui Rabelais .”
Astfel cu Flori de mucigai Arghezi incepe o poezie de
savoare,presupunand un cititor pregatit .Punctul de plecare il
formeaza observarea limbajului,cu un puternic miros argotic,al
puscariasilor.Impresia de veselie creata si dozata cu cel mai
autentic lirism ,nu e falsa.Amestecul seriozitatii cu bufoneria
e in linia Anton Pann.Efectul artistic consta in surprinderea
naivitatii sub expresia de mahala. E vorba de un
dialectism,asemanator aceluia napolitan a lui Salvatore de
Giacomo sau acelui roman a lui Cesare Pascarello,in care cu cat
expresia e mai grotesc tipica ,cu atat vibratia autentica e mai
surprinzatoare .Acesti hoti ,borfasi ,tigani ,poseda toata gama
lirica a umanitatii si o executa pe instrumente ce produc o
duioasa ilaritate,intr-o limba indecenta ,argotica ,cum e cazul
in delicata explicatie mitologica a frumesetii unui “fatalau” :
“O fi fost ma-ta vioara,
Trestie sau caprioara
Si o fi prins in pantec plod
De strigoi de voevod .”
Daca in Cuvinte potrivite si in alte volume de versuri de mai
tarziu ,Tudor Arghezi foloseste copios expresiile figurate
,simbolurile ,in Flori de mucigai poetul da curs liber indeosebi
cuvantului cu sens propriu direct.Intreg volumul ilustreaza cu
pregnanta preferinta poetului pentru cuvintele rare ,tari ,nude
,expresive ,potantial mai bogate decat altele ,pentru a da mai
multa culoare si relief tablourilor infatisate.Argotismele
,cuvintele vulgare ,considerate pana la Tudor Arghezi neliterare
,sunt adeseori prezente ca o cerinta de ordin estetic ,prin
plasticiatea lor ,in versurile din Flori de mucigai.Poetul le
reanvaiza ,le prelucreaza la inalte temperaturi artistice,facand
din ele elemente caracteristice ale noului alfabet stilistic
arghezian.La Arghezi ,aceste expresii vorbesc nu numai prin
raporturi gramaticale ,ci ele radiaza din interior multiple
posibilitati expresive.
Dupa Cuvinte potrivite,cu diversitatea lor sensibila , Flori de
mucigai ,tot atat de ferma estetic in uniatea ei tematica ,ne
infatiseaza un Arghezi concentrat exclusiv asupra mizeriei umane
(cu originea expresiva in mai vechile poezii Pui de gai si
Blesteme).
Este o poezie obiectiva ,lipsita de dramatism ,dar nu mai putin
zguduitoare prin temeritatea limbajului ei “despuiat” ,frust
,este o intoarcere la naturalismul care este sursa
expresionismului doar prin forma evoluata a acestuia devenind de
fapt poezie naturalista.In Flori de mucigai ,naturalismul e la
fel de poetic prin brutalitate si cruzime ,ca si simbolismul din
Les chants de Valvador.
Titlul volumului este un oximoron de ecou baudelairian ,inspirat
din creatia lui Baudelaire Les fleurs du mal ,din care poetul
tradusese si reuneste doua principii:motivul florii ,simbol al
frumusetii pentru estetica romantica si cuvantul regional ,cu
aspect arhaic “mucigai” ,mucegaiul fiind o forma elementara de
viata ,care traieste in mediile umede ,insalubre.Acest cuvant
“mucigai” marcheaza in acest context conceptia sa privind
“estetica uratului”, care prin asociere cu ideea de frumusete
,exprimata prin floare ,intareste ,intr-un paralelism perfect
,convingerea ca frumosul se naste din “bube,mucegaiuri si
noroi”.Florile de mucigai sunt emblema unei rodiri in tenebre
,unui rod negativ-monstruos ,rod al mortii .Nimic nu rodeste in
acest univers recluziunii.
Poetul dezvaluie un univers al valorilor maculate ,alterate.Se
dezaluie o imagine a inchisorii care apare ca un univers straniu
,dezolent ,macabru.In acest mediu omul apare ca un vierme
.Versurile din Flori de mucigai sunt rezultatul inspiratiei
divine ,a “slovei de foc” ,ele sunt scrise cu unghia stanga “pe
tencuiala” “pe un parete de firida goala “.Versurile dezvaluie
un real dur al vietii perceput de latura demonica ,negativa a
fiintei umane ,nu de cea angelica.”Unghia ingereasca ” este
”tocita” ,ele sunt scrise cu unghia de la mana stanga ,asociata
demonicului ,maleficului.Acest univers se reduce la notiuni
ca:mocirla ,frig ,catuse ,lanturi ,zabrele ,paduchi ,sobolani
,zavoare ,mucegai ,intuneric.
Metaforic,”florile de mucigai” simbolizeaza vegetatia umeda a
ungherelor intunecoase ,sunt flori fara legatura cu pamantul ,cu
lumina ,fara clorofila ,provocand repulsie.In acest univers
oamenii se contureaza ireal:
”Livizi ca strigoii si sui ,
Strambati de la umeri ,din sold si picior
In blidul fierbinte ,cu aburi galbui,
Isi duc parca sangele lor.”(Cina)
Singularitatea “florilor de mucigai” :caracterul lor contrar
esteticii transfigurarii ,proprietatea lor “antitestamentara”
,cu toate ca intr-unul din aspectele lor cele mai aparente ,ele
par inchipuirea perfecta a constat-ului din Testament:”Din bube
,mucegaiuri si noroi /Iscat-am frumuseti si preturi noi ”
reprezinta adeziunea ,la o estetica a demascarii ,cel putin tot
atat de importanta in arta poetului nostru ca si cea dintai
,chiar daca mai putin recunoscuta.
Opusa transfigurarii ,ca o antiestetica ,estetica acestor Flori
de mucigai reprezinta echivalentul “unui avangardism
iconoclast.O pozitie anti-constient adoptata ,se demonstreza in
antilirismul ,antiromantismul ,antipurismul ,antiestetismul
vadite in acest ciclu ,ca si in valorile poetice de subversiune
pe care ni le reveleaza ,valori precum:uratul ,grotescul
,monstruosul ,trivialul ,macabrul ,atrocele”(Opera lui Tudor
Arghezi- Nicolae Balota)
In Flori de mucigai nu intrezarim o reabilitare estetica sau
morala a putregaiului ,ci printre versurile poeziei putem
remarca o vointa de reintegrare a unei categorii umane “lepadate
in corpul unei umanitati” ,in ordinea superioara a frumosului
(care cuprinde si uratul) intr-o ordine a vietii (care sa se
conjuge cu moartea) ,si chiar a sacrului care sa cuprinda si
sacrilegiul ,demonicul ,infernalul.
Antivalorile ,culorile negative ,trivialul ,monstruosul ,ironia
indica o demonie .Microuniversul imaginar al Florilor de mucigai
este caracterizat prin sterilitatea demoniei .Eflorescenta este
a unor “flori ale raului” .Ceea ce se coace sunt doar “galcele”
,elementele putrede.
Ca si tanguirea folclorica ce se naste dintr- o jale cosmica
,dincolo de cea prea personala ,tot astfel in Flori de mucigai
aflam “Stilhuri de groapa /de sete de apa si de foame de
scrum...” ale unui lamento existential.
Bocetul e o cintare a mortii.In Flori de mucigai ne aflam tot
timpul in prezenta mortii.Crime ,cadavre ,descompunere
,atmosfera de spital in care se moare ,de beci cu lesuri
,”Stihuri de groapa”.Moartea este cea care a incremenit timpul
si spatiul ,a facut grea ,irespirabila atmosfera in aceasta
lirica de aparenta-prozodica-atat de
popular-lejere.Irespirabilul nu provine din densitatea poeziei
,ci din golul ,din vidul pe care il sugereaza tot timpul.
Apologia crimei ,a paradiselor artificiale (la care accede ,sau
spre care tinde in lirica sa ,Baudelaire) sunt solutii ale unui
estetism “decadent” pe care viguroasa “primitivitate” voluntara
argheziana le refuza.Lipsesc in mod egal din Flori de mucigai
estetismul “complacerii in abominatiune “ ,ca si teza sociala
dinainte concertata.Solutiile d ‘ Annunzio ca si Verhaeren ii
sunt depotriva straine poetului.
Trivialul devine valoare poetica .De asemenea ,abjectia(“cinci
oameni de cositor ,cu un cutit /Maruntaiele si buzunarul omului
le-au scotocit ”-Pui de gai) ,oribilul (“Ai sa te duci si tu
,fetica ,draga ,dupa tat ’tu!/Si baba se linse pe buze/Cu pofta
de sange a unei mate hehuze ”),grotescul ,macabrul(“Atunci
,pe-ntuneric ,berechet/Bratele ,mainele ,degetele ,hotii
,baba/Inabusira fapta lor ,o tarara-n beci ,degeaba ”).Aceste
valori nu promoveaza “frumosul” ,nu sunt ca si sublimul
,gratiosul ,valori consacrate ,in care esteticul e
evident.Trivialul apare ca o contravaloare a sublimului
,monstruosul a gratiosului ,macabrul ca o parodie a tragicului
,grotescul ca o caricatura a comicului.Valoarea poetica a
Florilor de mucigai se constituie prin sarje ,exagerari si mai
ales prin contrafacerea degradarea si intoarcerea pe dos a
valorilor consacrate.In reusita poetica exceptionala a acestor
poezii putem remarca “o spargere a limitelor eseticului
,ecloziunea unei antiestetici subversive”.
Exista o legatura intre practica intentionata a unei estetici a
uratului si acel centru spiritual ,metafizic al suferintei ,al
mizeriei umane ,desfasurat in scenele din viata “pacatosilor”
,umiliti si obiditi.
In poeziile ca Sici-bei ,La popice ,Streche , vocabularul
frizeaza naturalismul devenind “scarbos “ ,insa acest limbaj nu
este in dezacord cu mediul abrutizant in care se misca
“bagabonzii” si puscariasii :
“Nu stiu ce-mi vine:
As manca din feticine
Si mi-as pune mintea si cu tine,
Ca un porc.
Ma arde ,ma framant ,ma intorc.”(Streche)
Estetica revoltei ,a demascarii se foloseste indeosebi de
formele subversive ale parodiei. Astfel in aceste “anecdote”
gasim o parodie a scenelor de epopee ,a marei poezii epice
.Anecdota nu alege fictiunea eroica ,dupa cum pateticul circului
nu poate contine tragicul.Demascarea aventurii umane sub
aspectul trivialitatilor ei impunea formele parodice ,grotesti
,caricaturale.Intregul sau ciclu Flori de mucigai poate fi
considerat o epopee in ,mai multe canturi-fragmente in care
prezenta eroilor-tigani ,a retoricii parodizate ,a stilului umil
caricaturizeaza pe cel nobil-din Tiganiada lui Budai-Deleanu.
Apar imaginile luminoase ale tigancilor florarese:
“Cu o floare in dinti
Rada-i un maces cu ghimpi fierbinti...
Joaca-n tina
Cu soarele-n par ,ca o albina”.(Tinca)
Moartea apare ca o eliberare ,ca o restituire a frumosului:
“In beciul cu mortii ,Ion e frumos,
Intins gol pe piatra ,c-un fraged suras
Trei nopti sobolanii l-au ros
Si gura-i baloasa-i ca de sacas(...)
In ochii-i deschisi ,o lumina ,
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-a pascut,
A incremenit acolo o straina.
Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
In carduri sunt morti si paduchii.”
In poezia Cantec mut intalnim oximoronul din titlul volumului
Flori de mucigai,subliniindu-se un univers inchis “ferestrele
inchise”, comunicarea cu transcendentul devenind astfel
imposibila
“Ferestrele inchise
S-au acoperit cu ripide si antimise,
Si odaia cu mucegai
A mirosit toata noaptea a rai. ”
In aceasta poezie Arghezi dezvaluie ideea ca frumosul ,puritatea
,chiar divinul poate fi realizat in interiorul sufletului
uman.Apropierea de Dumnezeu ,atingerea sublimului reprezinta
salvarea sufletului celui condamnat:
“La patul vecinului meu
A venit az-noapte Dumnezeu
Cu toiag ,cu ingeri si sfinti.
Erau asa de fierbinti,
Ca se facuse in spital
Cald ca subt un sal.”
Estetica uratului are ,in cazul de fata ,si aceasta functie ,de
a rasturna aparentele ,”spre reabilitarea nu numai estetica ,dar
si etica ,a umanitatii damnate”(D. Micu-Ce e un mare poet?)
In poezia Har ,care face parte din volumul Carticica de seara
procesul concentric e infinit.Poezia lui Arghezi e dominata de
probleme grave ,contrar parerii unora care au insinuat ca
aceasta e una “minora” .Un fapt atat de umil ca incoltirea
cartofilolor e prilejul unui cantec suav al maternitatii
vegetale:
“Imbracati in straie de iasca
Sunt gata cartofii sa nasca
C-au pregatit o iarna ,de soroc,
Cu intunericul ,cu coropijnita si rama”
Har este cosmogonia lui Arghezi ,uimirea in fata tainei
germinatiei ,constatate in regnurile inferioare ,un cantec suav
,totodata al maternitatii vegetale ,ca un elogiu al Fecioarei:
“Si din toate faramele
Au ramas grei ca matele,
Umflandu-li-se tatele
Auzi?
Cartofii sunt lehuzi”
In Cantec de boala ,poezie ce face parte din volumul intitulat
Hore urmarea interpatrunderii dintre cer si pamant,aceeasi
interpatrundere ca si in Vant de toamna ,este tanjirea ,senzatia
de evaporare .Poetul a baut dintr-un pahar divin si imbolnavit
,se simte ca un ciur prin gaurile caruia fiinta lui prefacuta in
ceata se risipeste:
“Dupa ce m-a-mpartasit
Insul mi s-a risipit
L-am pierdut jur imprejur
Ca o ceata dintr-un ciur.
Si-am ramas pribeag in boare
Ca un miros fara floare
Al carei lemn uscat
Radacina si-a uitat.”
In Ce-ai cu mine ,vantule?(Musca) spiritul e speriat de viteza
inmultirii celulare ,in zonele de jos ale vietii:”Soare care
aduci lumini si balsamuril ui Coco si te joci cu ciocul lui
poleit ,cum dai tu nastere si garoafelor si bucuriilor si
ganganiilor puturoase in vazduhul leganat de plopi si razimat in
brazi?pentru ce preferinta ta pentru marile infectii ale
existentei?”
In Poarta neagra (1930) sunt portretiste si amintiri din
inchisoare legate de ambianta care si-a gasit expresie poetica
in Flori de mucigai .Atmosfera de temnita cunoscuta sciitorului
din experientele de doi ani la Vacaresti ,formeaza un lung
pretext de confruntari intre decadere ,viciu ,pacat ,evaziunea
in visul utopic.
Astfel se poate afirma ca ,cu Tudor Arghezi incepe o noua
estetica ,estetica “scoasa din detritusuri verbale”.Arghezi a
dovedit o constanta pasiune de a scoate poezia din antipoezie
,cutezand sa-si metamorfozeze opera intr-un “ciorchin de negi” .
Arghezi este deopotriva poet al macrocosmosuliu sau al
microcosmosului ,tinand de teluric ,dar simtindu-si “sculate
aripi de cocor ,aducand cu sine o poezie zvarcolita profund
umana”Poetul ridica mucegaiul la inefabil ,surprinde dramatismul
structurii dualiste umane ,penduleaza intre “credinta” si “
tagada”,solicita instrumente noi de interpretare ,pana la acel
amintit inefbil ,care ,prin repetare devine stare sufleteasca
,fundamentala:”Arghezi e un inger pe a carui incorporabilitate
roiesc bube informe”(Vladimir Streinu)
Bibliografie:
Sinteze de istoria literaturii romane -; Sanda Rodian
Venera Dogaru
Istoria literaturii romane de la origini pana-n prezent - G .
Calinescu Antologia poeziei romanesti culte
Argheziana -;Serban Cioculescu
Sinteze de literatura romana - C-tin Ciopraga
C-tin Crisan
Viorel Alecu
Nicolae Manolescu
Dumitru Micu
Eugen Simion
Istoria litaraturii romane -;I. Negoitescu
Modele de analize literare si stilistice-De la I. budai Deleanu
la Zaharia Stancu
Fenomenul arghezian-Alexandru Bojin
Opera lui Tudor Arghezi-Nicolae Balota
*****************************************************
Page 1 of 1