DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 53--------------------------------------------------
Dumitru MATCOVSCHI romancierul
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 5:05 pm
---------------------------------------------------------
In vasta creatie a lui Dumitru Matcovschi, prezentat de noi mai
inainte ca poet, un loc important ocupa operele in proza.
La drept vorbind, primul roman al scriitorului Duda (1973) este
mai curand o proza poetica, prin ceva amintind de stilul
volumului intai al Radacinilor sunt amare de Zaharia Stancu.
Acelasi filon liric este pastrat in Batuta (1975), Toamna porum
beilor albi (1979), Focul din vatra (1982) si Roman teatral
(1984).
Romanele lui Dumitru Matcovschi sunt inegale, inainte de toate
din cauza insuficientei in unele a materialului epic concret si
obiectiv, a carui explorare de catre autor, fie si cu mijloace
si procedee lirice, sa poata produce impresia de sondaj adanc in
psi-
hologii si mentalitati umane. Judecat printr-o atare prisma,
Toam na porumbeilor albi constituie o reusita a scriitorului;
fiind liric, poetic, acesta e concomitent cel mai dramatic si
chiar cel mai tragic dintre toate. Tustrele cuvintele din titlu
sunt simbolice, au o reala capacitate de sugestie. Toamna nu
este numai anotimpul cand se desfasoara actiunea si cand
Valentin al lui Lisandru Povara se intoarce acasa, sa le spuna
parintilor ca se insoara. El se dovedeste, pana la urma, epoca
rodului agonsisit de Lisandru Povara si care urmeaza sa fie
daruit: omenia, grija pentru aproapele, bunatatea originara.
Porumbeii semnifica, pentru protagonistul romanului, o per
manenta a sufletului, o sete a acestuia de frumos.
Albul e puritatea imaculata a simtirii si cugetarii protagonis
tului romanului, verificate in ciocnirea tragica a lui Lisandru
cu un om negru .
Deosebit de rodnic, sub aspectul semnificatiilor etice, se
prezin ta simbolul hulubilor. Pentru Aristid ei sunt niste
pasari de prins cu undita si de fiert in oala. Pentru Lisandru
insa ei sunt pasari sfinte, blande si cuminti . Protagonistul
romanului are nevoie de hulubi pentru suflet . Hulubii l-au
intovarasit in anii de razboi.
Cu ochii inchisi se descopera deodata soldat, la Königsberg...
Soldatii s-au adunat palcuri in piata larga si ramata adanc de
obuze, hulubii li se asaza pe umeri, pe maini, pe paturile arme
lor... .
Hulubii lui Lisandru Povara fac satul Duda mai frumos.
Dar ei sunt panditi de uliu. E sugestia lirica a inclestarii
dintre bine si rau, dintre frumos si urat, mai direct spus
dintre Lisan dru si Aristid. Este conflictul de baza al
romanului, generatorul dramatismului necesar operei epice (de
fapt, epico-lirice).
Lisandru Povara este prezentat in doua planuri diferite, ba
chiar nelegate intre ele direct. Planul exterior este schitat in
epigrafele capitolelor, care evoca locurile de munca si unele
fapte ale biografiei pur cetatenesti ale personajului. Dumitru
Matcovschi
nu insira in roman aspecte ale activitatii de productie a lui
Lisandru Povara, concentrandu-se asupra lumii launtrice a aces
tuia. In relatiile cu sotia, cu fiul Valentin, cu finul Fimca si
cu celelalte personaje, in aducerile aminte, inclusiv in cele
legate de fostul luptator pe front Imanuil si in general de
aflarea lui in focul razboiului, la Königsberg), in atitudinea
sa fatala fata de Aristid, protagonistul romanului se dovedeste
bogat sufleteste, interesant ca personalitate, memorabil inainte
de toate prin felul de a fi si prin dramatismul existentei sale.
Prin mijlocirea lui Lisan dru Povara autorul pune in atentia
publicului cititor probleme la zi , ca disparitia imasului la
tara, imputinarea cailor s. a., dar mai ales probleme etice,
materializate in relatiile lui cu Aristid.
Aristid este un om-fiara, in care apucaturile de chiabur se
impletesc in permanenta cu ura oarba fata de toti acei care lu
creaza cinstit si ii cer si lui sa nu fure, sa nu-si maltrateze
sotia si propriul sau fiu minor. Este un personaj prezentat in
exclusivitate in culori negre, fapt regretat de autorul insusi
intr-o interventie publicistica in saptamanalul Literatura si
arta (1981, 21 mai).
O anumita complexitate psihologico-intelectuala a personajului
ar fi contribuit la perfectionarea romanului. Dar scriitorul are
o indreptatire: el este chemat sa vada adancimile originare ale
raului, sa nu diminueze pericolul pe care il prezinta acesta, sa
nu demobilizeze cititorul pus in situatia de a lua atitudine
fata de tot ce e urat, meschin, brutal, josnic etc.
Dintre celelalte personaje ale romanului se memorizeaza Valen
tin, prin intermediul caruia Dumitru Matcovschi evoca lumea
orasului cu problemele, dramele si ciudateniile ei, ce-i drept
nu totdeauna legate de linia principala de subiect a cartii
(Lisan dru Aristid). Unele reprosuri care se cer facute
autorului in privinta limbii romanului, uneori coborata la
nivelul exprimarii orale, improvizate, prea putin ingrijite, cu
rusisme si alte abateri de la firea limbii romane, solicita
atentie sporita si spirit de
discernamant din partea cititorilor. Or, atare greseli din
paginile romanului Toamna porumbeilor albi por fi usor corectate
in procesul lecturii.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Anatol Gavrilov, Valoarea etica a dramelor intime. In Nistru ,
1978, nr. 10.
Ion Ciocanu, Ochiul care vede. In Literatura si arta , 1983, 21
iulie;
Poezia si dramele vietii. In cartea lui: Dreptul la critica ,
Chisinau, Ed.
Hyperion, 1990.
Nicolae Biletchi, Romanul si contemporaneitatea, Chisinau, Ed.
Stiinta,
1984.
*****************************************************
Page 1 of 1