DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 48--------------------------------------------------
D-L GOE -comentariu-
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 4:44 pm
---------------------------------------------------------
[size=12pt]I.L.Caragiale este alaturi de Eminescu si Creanga
unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Este
autorul a patru comedii (O scrisoare pierduta, O noapte
furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiunea, D’ale
carnavalelor) a unei drame (Napasta), a publicat nuvele (Doua
loturi, O faclie de Paste, In vreme de razboi etc) si schite,
adunate in volumul “Momente si schite”, aparut in 1901.
Caragiale este considerat creatorul schitei in literatura
romana, desi aceasta specie a fost cultivata si de alti
scriitori (Emil Garleanu, Alexandru Gratescu Voinesti); ii
revine acest merit deoarece el a atins perfectiunea artistica.
Personajele schitei lui Caragiale sunt selectate din diferite
medii: din familie si scoala, din presa, justitie, din viata
moderna sau din viata politica. Schitele D-l Goe si Vizita
satirizeaza contrastul dintre pretentiile unor parinti de a fi
buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori peste
masura).
Schita este o opera epica in proza de dimensiuni reduse, cu o
actiune restransa la care participa un numar mic de personaje
surpinse intr-un moment semnificativ al existentei lor. Titlul
schitei poarta numele personajului principal caruia autorul i-a
adaugat apelativul “domnul” prin care anticipeaza intentiile
sale ironice. El sugereaza si faptul ca autorul inverseaza cele
doua universuri umane (cel al copilului si al maturului),
intrucat Goe se comporta ca “un om mare”,pe cand cele trei
cucoane “ se copilaresc” pentru a fi pe placul “puisorului”.
Fiind o schita, Caragiale nareaza faptele intr-o anumita ordine,
determinata fiind doar de un singur moment semnificativ din
viata personajului pricipal: Calatoria cu trenul pana la
Bucuresti in compania celor trei doamne: mam-mare, mamitica si
tanti Mita.
Atitudinea si sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect,
prin intermediul faptelor si al personajelor, caci schita este o
opera epica in care exista narator, personaje si actiune.
Intamplarile narate intr-o succesiune logica se constituie in
momente ale subiectului literar. Astfel, in expozitie aflam ca
“tanarul Goe” impreuna cu “cele trei doamne frumos gatite”,
asteapta cu nerabdare pe peronul din Urbea X, trenul accelerat
care trebuie sa le duca la Bucuresti. Autorul precizeaza inca de
la inceput un amanunt semnificativ care arunca o lumina cruda
asupra mentalitatii unor parinti si anume faptul ca Goe este dus
la Bucuresti “ca sa nu m-ai ramana repetent si anul acesta”.
Goe este imbracat intr-un frumos costum de marinar si este
“imapacientat” si “incruntat” deoarece trenul nu soseste.
Deprins sa i se indeplineasca orice dorinta, Goe ordona sa vina
trenul: “eu vreau sa vie”.
O discutie filologica vizand pronuntarea corecta a cuvantului
“marinar” se incheie cu concluzia surprinzatoare prin oraznicie,
dar categorica: “Vezi ca sunteti proaste amandoua.”
Sosirea trenului si urcarea precipitata a celor patru distinsi
pasageri constituie intriga actiunii. Cativa tineri politicosi
le ofera locurile, dar Goe ramane pe coridor “cu barbatii”.
Calatoria cu trenul este evenimentul datoria caruia i-a
nasteresi se dezvolta actiunea schitei.
Desfasurarea actiunii curpinde intamplarile din timpul
calatoriei lui Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti
admirabil gradate si desfasurate intr-un timp relativ scurt.
Folosind ca principal mod de expunere dialogul, autorul ni-l
arata pe Goe cum scoate capul pe fereastra, dar este apostrofat
de un tanar care il “trage putin inapoi”, sfatuindu-l sa nu
scoata capul pe fereastra. “Mititelul” se smuceste si,
raspunzandu-I oraznic uratului, scoate capul pe fereastra.
Urmarea neascultarii este pierderea palariei si a biletului de
calatorie care era “in pamblica palariei” iar tipetele lui Goe,
ca sa opreasca trenul, sunt zadarnice.
Sosind conductorul si cerand biletele, femeile il scuza pe Goe,
fiindca biletul “era in pamblica palariei” care a zburat. “Dupa
lungi parlamentari”, cele trei cucoane sunt nevoite sa plateasca
biletul puisorului, si o amenda “pe deasupra”.
Afectoasa si nervoasa, mamitica il cearta pe Goe, mam-mare ii ia
apararea si, din aceasta disputa, odorul, tras de mana de o
parte si de alta “se reazama in nas de clanta usii de la cupeu”
si incepe sa urle. Totul se termina cu bine, caci bunica,
prevazatoare ca de obicei, aluat “un berec” pe care i-l ofera
lui Goe in locul palariei. Dupa ce se preface ca este suparat,
mamitica ii da o “ciucalata” si scena i-a sfarsit prin pupaturi.
In timp ce cucoanele converseaza, Goe dispare de pe coridor.
Mam-mare este disperat pana ce aude “bubuituri” in usa toaletei.
Gratie interventiei conductorului, “captivul” este eliberat.
Cucoanele rasufla usurate si il saruta pe Goe ca si cum l-ar
vedea dupa o indelungata absenta.
Mam-mare se hotareste sa stea pe culoar si sa-l pazeasca pe
puisor asezandu-se “pe un geamantan strain”.
Actiunea atinge punctul culminant, moment de maxima tensiune in
desfasurarea actiunii, deoarece Goe trage semnalul de alarma, in
ciuda sfaturilor lui mam-mare: “-Sezi binisor, puisorule, sa nu
strici ceva”. Trenul se opreste, lumea se alarmeaza, personajul
de serviciu “umpla forfota”, dar nimeni nu poate stii cine a
tras semnalul, deoarece “mam-mare doarme in fundul pupeului cu
puisoul in brate”. Se constata totusi ca ata rupta si manivela
rasturnata era “tocmai in vagonul de unde zburase mai adineauri
palaria marinelului”.
Deznodamantul marcheaza sfarsitul actiunii. Trenul porneste, iar
in scurt timp pasagerii ajung la Bucuresti. Cucoanele se urca cu
puisorul in birja si pornesc in oras, carandu-I birjarului sa le
duca “ la bulivar”.
Compozitional, schita “D-L Goe” are o actiune conceputa linear,
autorul urmarind aspectul tematic, gresita aducatie data de
familie tanarului Goe, pe un singur plan. Din reluarea
subiectului, scriitorul releva contrastul dintre aparenta si
esenta, dintre ceea ce vrea sa para aceasta familie (educata,
culta, cinstita, cu un limbaj ales) si ceea ce este in realitate
(inculta, necinstita, cu un limbaj de mahala). De aici de naste
si hazul.
Construita in cea mai mare parte pe dialog, schita propune un
numar redus de personaje: Goe, cele trei doamne, conducatorul,
un tanar.
Limbajul viu, colorat, savoarea dialogurilor si naratiunea,
naturaletea replicilor, succesiunea dinamica a intamplarilor si
talcul lor fac din acesta schita un adevarat “monument de arta
literara”.
[/size]
*****************************************************
Page 1 of 1