DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 40--------------------------------------------------
BLECHER Max
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 4:08 pm
---------------------------------------------------------
n. 8 sept. 1909, Botosani - m. 31 mai 1938, Roman. s8e23eq
Colaborari: Le surrealisme au service de la revolution (Paris),
Les Feuilles inutiles (Paris).
Pseudonime: Mihail Bera, In-Interim.
Debut cu schite in Bilete de papagal (1930).
Gimnaziul „Roman-Voda" din Roman. Facultatea de medicina, Paris;
in 1928 se imbol¬naveste de tuberculoza osoasa (morbul lui
Pott). Se retrage la Roman, unde se stinge din viata la numai 29
de ani.
Nu devine membru al niciunei grupari avan¬gardiste, desi
simpatizeaza cu suprarealismul.
Corespondeaza cu Geo Bogza*, M. Sebastian, Andre Gide, M.
Heidegger, I. Voronca*.
in romanele sale, B. e preocupat de confi¬gurarea unui destin
tragic, de tip existential, in felul intermediar - intre
viziunea thanatica si chemarea fictiunii abisal compensatoare.
Coerenta viziunii sugerate vine din coerenta filosofiei
justificatoare:
„O rana mare se infunda in pieptul meu pana la inima. Era
acelasi ulcer de odinioara, dar cu alta semnificatie; eu insumi
eram legat de carne prin dureri si slutenii noi. Un cal
participa la acest gand sau mai curand ochiul unui cal purtand
in excrescenta un cap minuscul asemanator celui mare dar mai
palid si vadit mai suferind (negrii tin adesea astfel de papusi
in brate). in rest: eram gol pana Ja brau, un pantalon subtire
imi
M. Blecher: Printul meu (1935) acoPerea n%ld Sambelc atat de
bine incat toata strada (asistand in aceeasi clipa la fel de
iremediabil ca si calul) ma lua drept un monah in cautarea unui
volum de aer linistit ca sa-si depuna inelele."
(Pozitie de nedescalcitS in romaneste de S. Pana (Le Surrealisme
au service de la revolution, no. 6, 1933, Paris)
Drama adevarata a personajului blecherian (naratorul din
intamplari din realitatea imediata si Vizuina luminata, Emanuel
din Inimi cicatrizate) nu incepe la sanatoriul de tuberculosi
din Bereck, ci in momentele de contemplatie din tinerete. Ea se
numeste „lipsa identitatii", sentimentul dualitatii si
instrainarii de sine si e provocata de un fapt banal: privirea
insistenta asupra unui „punct fix".
Conflictul esential din intamplari in realitatea imediata
(1936), care va genera degringolada personajului, se naste subit
si el circumscrie o sciziune a fiintei. Transa halucinanta,
ameteala ori lesinul, senzatia cufundarii in materie sunt
resimtite cu precadere in acele spatii blestemate. Un astfel de
loc se afla la capatul orasului, un fel de groapa insalubra, dar
fascinanta prin senzatia germinativa, prin emanatia organica a
materiei aflate in descom-punere. Simturile se exacerbeaza pana
la pierderea nunatelor, senzatiile se multiplica producand o
stare oximoronica, „un lesin placut si ametitor", care grabeste
infrangerea definitiva.
In Inimi cicatrizate (1931), prozatorul va proba noi modalitati
de redobandire a identitatii pierdute. Din „realitatea
imediata", scriitorul va merge la sanatoriul de la Brk-sur-mer.
„Paludismul" e inlocuit acum cu „morbul lui Pott", iar
framantarile spiritului vor fi dublate de suferinta fizica.
Emanuel, dupa intrevederea cu doctorul Bertrand, se afla dintr-o
data in satu degradationis. Simte un sentiment al pudorii si
confuziei provocat de umilinta suferintei. incercand sa
exorcizeze boala, s-o alunge din constiinta, personajul afla in
eros una din posibilele cai de a se integra in lume, de a
recupera unitatea initiala.
In Viziunea luminata (publicata fragmentar in periodice intre
1947-1970), B. probeaza ultima posibilitate de generare a
fiintei mutilate, si anume visul. Efortul introspectiv e insa
subminat de la inceput, caci naratorul are de pe acum
presimtirea inconsistentei propriei fiinte. Aflandu-se in lumea
comuna „ca o eroare", existenta sa va fi „o bizara aventura",
caci ceea ce i s-a refuzat in „realitatea imediata" i se va
interzice in „irealitatea indepartata". Credinta naratorului din
Vizuina... ca rea¬litatea si visul sunt doua realitati
interferente pana la coincidenta lor totala apare explicita inca
de la inceputul cartii: „Este cred acelasi lucru a trai sau a
visa o intamplare". La aceasta rascruce dintre doua lumi,
personajul traieste dublul sentiment al dezamagirii concrete si
al imprevizibilului, oniric. Neantizarea era resimtita inca din
„realitatea imediata", deci nu repeta o experienta cunoscuta,
neavand voluptatea crestina a suferintei.
Opera: Corp transparentti 934), intamplari in realitatea
imediata (1936), Inimi cicatrizate (1937), Intaniri in
realitatea imediata. Inimi cicatrizate, antologie si prefata de
D. Pillat (1970), Vizuina luminata (Poezii. Proze. Publicistica.
Arhiva), editie intocmita si cuvant introductiv de S. Pana
(1971), Inimi cicatrizate. intamplari din realitatea imediata,
editie ingrijita, prefata si curriculum vitae de T.
Vargolici(1995).
*****************************************************
Page 1 of 1