URI:
   DIR Return Create A Forum - Home
       ---------------------------------------------------------
       Forum Practic
  HTML https://practic.createaforum.com
       ---------------------------------------------------------
       *****************************************************
   DIR Return to: Romana
       *****************************************************
       #Post#: 37--------------------------------------------------
       Baltagul de Mihail Sadoveanu
   DIR By: iulianstoian
       Date: January 13, 2015, 4:05 pm
       ---------------------------------------------------------
       M. Sadoveanu ne-a ales o opera vasta cu o tematica diversa:
       viata celor multi si necajiti. Aparut in 1930, romanul Baltagul
       reda monografia satului moldovenesc la inceputul secolului XX.
       Acest roman preia nucleul epic al baladei Miorita, pe care-l
       transforma intr-o naratiune densa, cu 16 capitole, avand in
       centrul ei tema cautarii si a cunoasterii adevarului. p7y5yn
       I
       Romanul debuteaza cu o povestire parabolica. Actiunea e
       localizata in Moldova, M-tii Tacaului, satul Magura; in care
       locuiesta Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, sotul Vitoriei,
       plecase, toamna , la Dorna sa cumpere niste oi si nu revenise la
       timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu turmele la apa
       Jijiei,, iar acsa ramasesera Vitoria si Minodora, fiica
       acesteia, care avea o relatie de dragoste cu fiul dascalului din
       sat.In somn femeia are un semn rau despre soarta sotului: il
       vede “calare, cu spatele intors catra ea, trcand spre asfintit o
       revarsare de ape”.
       II
       Se produce un alt semn: cocosul canta pe prispa casei intors
       inafara, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama isi anunta
       fiica de intentia de a o casatori cu “un romin asezat cu casa
       noua si cu oi in munte”.
       III
       Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul
       o indeamna sa astepte, caci el crede ca sotul ei intarzie
       dintr-o pricina oarecare. La aceasta, femeia spune ca Nechifor
       “poate zabovi o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un
       barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui”.
       IV
       Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul
       babei Maranda, vrajitoarea satului. Batrana ii ghicestte in
       carti: “una cu ochi verzi si cu sprancene imbinate” il retine
       langa ea pe barbat, dar Vitoria nu prea crede.
       V
       Vitoria nu asculta vorbele rautacioase ale batranelor din sat,
       si este hotarata sa-l caute pe disparut oriunde ar fi el. Ea isi
       planuieste cu de-amanuntul plecarea, isi pregateste sufletul,
       tinand post si rugandu-se. De asemenea isi pregateste casa si
       isi gandeste drumul pe care il va urma.
       Dupa boboteaza primul drum il face la manastirea Bistrita pentru
       ca Sf. Ana sa-i lumineze mintea si sa-i arate calea pe care s-o
       urmeze. Arhimandritul o pavatuieste sa mearga la Piatra si sa se
       adreseze stapanirii pamantesti. “Sfanta Ana are sa puie cuvant
       la scaunul Imparatiei cele mari.(…) Du-te la politai si la
       prefect si spune-le intamplarea, ca sa faca cercetari."
       VI
       Vitoria si Gheorghita au plecat de dimineata la Piatra unde au
       oprit la un han pe care il cunosteau; acolo au intrebat de
       prefect. Munteanca i-a povestit prefectului ca sotul ei plecase
       sa cumpere niste oi de la Dorna si nu s-a mai intors desi
       trecusera saptezeci si trei de zile. Prefectul o asigura ca o sa
       cerceteze si ca trebuie sa scrie o plangere (o jalba).
       Acasa femeia se ruga de parintele Daniil sa-i faca jalba, iar in
       jalba il ruga sa scrie de toate necazurile ei. Ea planuise sa
       plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora sa o duca la manastirea
       Varaticului unde e o sora de-a mamei calugarita, iar casa o va
       lasa pe mana parintelui Daniil.
       La 27 februarie o duse pe fata la manastire iar pe drum ii
       spuse:
       “- Fata, a vorbit ea fara suparare; tu sa nu fii proasta si sa
       nu te bocesti pe tine. Astazi e o sfanta luni si incepem
       implinirea hotararii.”
       VII
       In 9 martie intr-o zi de iarna cu soare parintele Daniil a facut
       o slujba importanta. Vitoria si Gheorghita au dus la biserica
       multe daruri.
       Dupa ce munteanca ajunse acasa nici nu apuca sa-i dea de mancare
       baiatului caci deja la poarta erau preotul Milies, domnul
       Iordan, negustorul si musterul lui Nechifor, domnul David.
       Deoarece stateau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit sa
       vanda niste marfa; cel care o cumpara era negustorul. In acea
       seara dadu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea rezolva problema.
       In dimineata urmatoare pregatira cai si baltagul facut de
       fierarul satului si blagoslovit de preot. “Gheoghita purta
       aninat in lant,(…),baltagul. Vitoria potrivise si legase pusca
       cea scurta dinapoia tarnitei.”
       VIII
       Gheoghita, Vitoria si negustorul David planuiau drumul pana
       Vatra Dornei.
       In drumul lor facura un popas pe malul Bistritei langa o
       toplita; de acolo au pornit de-a lungul Bistritei pana ce i-a
       prins noaptea langa un han la Donea. Acolo munteanca se preface
       ca-l cauta pe Lipan pentru niste bani si afla ca acesta nu a mai
       fost vazut pe-acolo din toamna.
       Cei trei au pornit iar la drumetie, urmatorul popas fiind casa
       lui David la Calugareni langa Piatra Teiului. In acea seara
       Vitoria a inceput sa depene amintiri cu Lipan. In dimineata
       urmatoare mersera pana la Farcasa unde se oprira din
       nou.“Vitoria il judeca pe Lipan. Avea ea sa-i spuie multe;(…)si
       I le spunea din launtru, cu banuieli si suferinte vechi.”
       IX
       In Farcasa ii gazduieste un fierar, mos Pricop, de la care
       Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului
       sau, in drum spre Dorna.
       X
       Pe drum, la Borca, Vitoria si Gheorghita intalnesc un botez la
       care au fost nevoiti sa participe; ceva mai departe, pe gheata
       de pe apa Bistritei, ii opreste un alai de nuntasi, care “au
       intins plosca si au ridicat pistoalele.Ori beau (…) ori ii
       omoara acolo pe loc”; iar ei se conformeaza. Ajunsi la Vatra
       Dornei afla de la un slujbas ca in noiembrie Nechifor cumparase
       trei sute de oi; din acestea vanduse o suta de oi altor doi
       gospodari, impreuna cu care plecase mai departe.
       XI
       Vitoria Lipan afla de la un crasmar ca sotul poposise acolo
       impreuna cu doi ciobani. Vitoria indicand semnalmentele sotului
       ei, mai ales cacuila brumarie pe care el o purta, merge din
       carciuma in carciuma. Mama si fiul fac din nou un popas, dupa ce
       trec de satul Sabasa peste muntele Stanisoara, in satul
       Suha,unde crasmarul, d-l Iorgu Vasiliu, isi aduce aminte de
       trecerea turmei de trei sute de oi, dar insotita fiind numai de
       doi stapani, fapt confirmat si de sotia lui; pe unul dintre
       oieri il chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disparut
       incepe sa “se faca lumina. La Sabasa, fusesera trei.
       Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.”.
       XII
       Sotia d-lui Vasiliui ii spuse Vitoriei ca pe celalalt il cheama
       Ilie Cutui si ambi sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria
       discuta cu cei doi ciobani, ei spunand ca i-au platit lui
       Nechifor oile la Crucea Talienilor. Reveniti in Sabasa Vitoria
       si fiul ei opresc la carciuma d-lui Toma dupa care il recunoaste
       pe Lupu, cainele sotului, intr-o gospodarie.
       XIII
       Gospodarul care-l tinuse pe Lupu i-a cautat stapinul inainte de
       a-l lua. Dupa ce plateste o recompensa, ea il ia cu sine. Era
       deja primavara si Vitoria impreuna cu cainele, care o insotea,
       asemeni fiului, isi conducea stapinii intr-o prapastie. Nechifor
       “era acolo, insa imputinat de dintii fiarelor”. Iar craniul uman
       purta urma de baltag.
       XIV
       Privind resturile pamantesti ale tatalui, Gheorghita “plingea ca
       un copil mic”, dar mama lui era ferma si se duse in sat dupa
       ajutoare. A treia zi soseste subprefectul Anastase Balmez care
       constata moartea violenta a lui Lipan, care ii sugereaza sa
       intrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si Cutui sa duca oile
       de la Dorna daca stiu de vanzarea de oi.
       XV
       In timpul timpil interogatoriului la care-i supune, in Suha, pe
       Bogza si Cutui, subprefectul primste raspunsurile date Vitoriei
       in timpul discutiei cu ei de la primarie. Femeia invita pe
       subprefect si pe cei doi ciobani la inmormantare. Ramasitele
       pamantesti ale lui Lipan sunt ingropate in cimitirul din Suha.
       “Eu, (…), am trait pe lumea asta numai pentru omul acela al meu
       si-am fost multamita si inflorita cu dansul. Iar de-acum imi mai
       ramin putine zile, cu nor.”.
       XVI
       Are loc praznicul de dupa inmormantare, la casa d-lui Toma.
       Vitoria ii cere lui Bogza sa-i dea baltagul sau lui Gheorghita
       pentru ca flacaul sa-l admire. Apoi spune cum a fost ucis
       barbatul ei: urca muntele Stanisoara impreuna cu doi tovarasi
       din care unul l-a lovit cu baltagul in cap pe la spate si l-a
       impins in vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, caci
       se simtea invinuit (“- Destul! racni omul, destul!”), iar
       Gheorghita il loveste cu baltagul in frunte si da drumul
       cainelui, ce-l musca de gat. Simtind ca va muri, ciobanul
       recunoaste crima sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria ii spune fiului
       ca va plati tot ce trebuie pentru a recupera turma furata, de
       asemenea o vor lua pe Minodora de la manastire; dar mama tot nu
       este de acord cu relatia ei cu feciorul dascalului.
       *****************************************************
       Page 1 of 1