DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 25--------------------------------------------------
Poezia iubirii si a naturii - Mihai Eminescu
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 3:22 pm
---------------------------------------------------------
ihai Eminescu este poetul cel mai reprezentativ al literaturii
romane, “poetul nepereche”, creator al unei opere care strabate
timpul cu forta nealte-rata, traind intr-o perpetua actualitate.
k8u2ux
Prin tot ce a creat, Eminescu a produs un efect de modelare
profund si de durata, a facut ca toata poezia acestui secol sa
evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el
a limbii nationale sa devina punctul de plecare pentru intreaga
dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii romanesti.
Influenta coplesitoare a poetului avea sa vina din inaltarea
filozo fica si din frumusetea expresiva a unei opere exemplare
ce a jalonat, sinteti-zandu-le, principalele elemente de
recunoastere a spiritualitatii nationale, in afara careia nu
exista creatie durabila. El insusi s-a proiectat cu vointa si ne
clintire in sfera specificului romanesc, spre care a adus
intrgul orizont de inte ligenta si sensibilitate europeana.
Opera lui Eminescu isi articuleaza universul de cuget si simtire
in jurul catorva teme si motive esentiale, care se constituie ca
ipostaze lirice ale acele-iasi priviri asupra omului ca fiinta
cosmica, sau ca fiinta a naturii, a omului ca fiinta a istoriei,
sau ca fiinta a dragostei.
Ca la toti marii poeti romantici, dragostea si natura sunt teme
permanente si in creatia lui Eminescu. Natura este cadru fizic
pentru toate gesturile poe-tului, de la atitudinea
meditativ-filozofica la cea erotica. Infatisarea ei se
consti-tuie pe doua dimensiuni esentiale: una terestra, cealalta
cosmica, aflate de cele mai multe ori in interferenta.
Mihai Eminescu e in primul rand un tulburator poet al spatiului
cosmic, prezentat fie in mari proiectii ale genezei sau
stingerii universale, fie prin multi-mea elementelor cosmice
care impregneaza parca intreaga opera.
In al doilea rand, Eminescu este un cantaret frenetic al naturii
terestre in vesnica rotire a anotimpurilor. Este o natura cu un
contur precis geologic si floral, salbatica si deopotriva
familiara, mitica -; prin aspectele ei paradisiace si
luxuriante; umana, calda, intima, ocrotitoare -; prin
componentele ei sufletesti.
Dragostea, poate mai mult ca la alti poeti, se afla intr-o
permanenta con sonanta cu natura. Natura este stare de suflet,
in sensul ca infatisarea ei este dictata de sentiment. Acolo
unde dragostea apare ca un vis frumos de fericire cadrul fizic
este al unei naturi incantatoare, de basm: vara e in toi,
ierburile au fragezime, sunetele si culorile se armonizeaza.
Cand dragostea s-a stins, senti-mentului de dezamagire ii
corespunde o natura sumar schitata, cu plopi stin-gheri, cu
ceturi, brume si plopi cu intinderi boreale, albe, nemiscate si
reci.
Natura si dragostea, doua din temele fundamentale ale creatiei
emines-ciene reflecta romantismul operei lui Eminescu. Cantare
naturii, ilustrata de poeti ca Novalis, Lenau, Leopardi,
Lamartine sau Victor Hugo, se regaseste si la Eminescu in
gesturile tipice ale poeziei europene: contemplare detasata,
cufundare in fiinta metafizica a naturii, concordanta a eului cu
natura, evadarea in natura, consolarea prin natura. Darin
imaginea poetica a naturi eminesciene apar toate elementele
spatiului romanesc pe care sensibilitatea poetului le-a perceput
dintr-un lung exercitiu al iubirii pamantului natal.
In lirica lui peisagistica, Eminescu nu merge pe linia lui
Alecsandri, nu descrie tablouri cu valabilitate de sine
statatoare, nu creeaza pasteluri. Natura are la el o alta
functie: incadreaza si potenteaza un sentiment, o idee, o
atitudine; participa la crearea unui spectacol poetic, devine
paradis in poezia erotica, personaj care “face teoria spetelor
vesnice” in Revedere, realitate metafizica in Mai am un singur
dor. Exista o geografie eminesciana cu o configuratie solara si
alta nocturna. Poetul canta codrul, izvoarele, lacul, cararile.
Ochiul lui cuprinde dealul, vaile inguste si aburite, “campiile
asire” sau “intunecata mare” peste care vegheaza luna, stelele,
soarele, luceferi, bolta senina, unde se aud apele murmurand si
florile de tei cazind in parul indragostitilor. Exista, de ase
menea, o flora specifica. Natura devine adesea stare de suflet
pentru dorul eminescian, cel care aduce prin sursele sale
folclorice nota cea mai nationala a universalitatii poporului
roman.
[move]Distribuie acest forum si la prieteni[/move]
*****************************************************
Page 1 of 1