DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Romana
*****************************************************
#Post#: 23--------------------------------------------------
Simbolismul
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 3:17 pm
---------------------------------------------------------
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea ca o reactie impotriva
parnasianismului (miscare literara aparuta la randul ei ca o
reactie impotriva romantismului, a efuziunii sentimentului in
poezie si care a impins poezia in extrema cealalta, ajungandu-se
ca aceasta sa devina un simplu exercitiu de virtuozitate
tehnica, poezia sa fie lipsita de sentiment, sa fie o simpla
relatare impersonala). y9s16sy
Termenul de „simbolism” a fost intrebuintat pentru prima data ca
nume dat unei miscari literare de catre Jean Moreas in articolul
„Le Symbolisme”, aparut in revista „Figaro Letteraire” din 1886.
Departe de a se fi manifestat ca un curent unitar, simbolismul
francez se prezinta ca un conglomerat de scoli si grupari
literare dintre care numai cea a lui Moreas se considera
propriu-zis simbolista. In ciuda diferentelor de terminologie,
pe toti poetii francezi ai momentului i-a unit reactia impotriva
parnasianismului, dorinta de innoire a liricii prin readucerea
sentimentului in poezie si, in special, cultivarea simbolului.
Toti poetii simbolisti francezi il recunosc drept parinte
literar pe Charles Baudelaire, din poezia caruia „Corespondente”
se desprind principalele trasaturi ale curentului: surprinderea
corespondentelor dintre lumea exterioara si universul interior
al sentimentelor, a analogiilor intre notiuni, elemente, a
sinesteziilor (amestecul de senzatii de natura diferita). Ex:
„parfum, culoare, sunet se-ngana si-ti raspund”.
Pentru exprimarea corespondentelor, a legaturilor ascunse dintre
lucruri, poetul trebuie sa se abtina de la a descrie, de la a
povesti, caci potrivit esteticii simboliste, poezia nu-si
numeste obiectul, ci il sugereaza, asa cum se exprima un alt
reprezentant al simbolismului francez, Stephan Mallarme: „a numi
un obiect este a suprima trei sferturi din desfatarea poemului,
care e facut din fericirea de a ghici putin cate putin, a-l
sugera -; iata visul!”. Poezia ne transmite sensuri, rostul ei
este de a trezi anumite sentimente prin puterea de sugestie a
cuvintelor, de a comunica chiar inefabilul si prin aceasta se
inrudeste cu muzica. Un alt poet simbolist francez, Paul
Verlaine, preda in poezia sa, „Arta poetica”, pentru nuanta in
defavoarea culorii, dar si pentru muzicalitatea versurilor,
considerand ca versul impar creeaza o mai buna acustica pentru
exprimarea starilor vagi, nedefinite, pentru renuntarea la
sintaxa traditionala, si chiar la rima.
Simbolismul romanesc s-a dezvoltat sub influenta simbolismului
francez, avand continut si evolutie proprii. A aparut intr-un
anumit stadiu evolutiv al poeziei noastre, in imprejurari care
reclamau innoirea liricii, fara a nega poezia romaneasca
anterioara, dar depasind orizontul rural in care fixasera
literatura poetii semanatoristi si poporanisti. Tematica poeziei
se largeste prin patrunderea in versurile lor a orasului cu
parcuri, gradini, statui, a tinuturilor indepartate, exotice, a
instrumentelor muzicale, a pietrelor pretioase, a parfumurilor,
a florilor de gradina, a navelor, iahturilor, porturilor etc.
Aceste motive se reunesc in cateva teme specifice: iubirea -;
motiv de reverie, de nevroza; targul provincial -; spatiu al
izolarii; natura -; loc al corespondentelor.
Cel care a deschis portile simbolismului romanesc a fost
Alexandru Macedonski, prin activitatea sa din cadrul cenaclului
si al revistei „Literatorul”. Inca din 1880 Macedonski publica
articolul „Despre logica poeziei” in care se fac apropieri intre
muzica si poezie („Arta versurilor nu este nici mai mult, nici
mai putin decat arta muzicii”) si este revelata deosebirea
dintre poezie si proza, poezia avand „logica” ei, diferita de
proza („Logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica
la modul sublim”). Intr-un alt articol, „Poezia viitorului”, in
care apreciaza ca sunetele joaca rolul imaginilor, ajunge la
concluzia ca „poezia viitorului nu va fi decat muzica si
imagine”.
Privita in ansamblu, creatia poetica a lui Macedonski ne este
intru totul simbolista. Astfel, in „Ciclul noptilor” intalnim
mult mai multe teme si motive romantice, asa cum este „Noapte de
decemvrie”, scrisa pe tema conditiei geniului, in timp ce „Poema
rondelurilor” se incadreaza in estetica simbolista prin
cultivarea corespondentelor, a sugestiei.
In evolutia simbolismului romanesc se cunosc trei etape:
O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si
Iuliu Cezar Savescu, care se si declara primii simbolisti din
cultura romana si in creatia carora se regasesc multe motive
simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate („La polul nord”
-; I. C. Savescu), prezenta instrumentelor muzicale („Viori
aprinse, femeile”), repetitiile in scopuri muzicale, etc.
O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul
revistei „Viata noua”, condusa de Ovid Deususianu (Emil Isaac,
Eugenio Sperantia). Incepand cu 1908 asistam la largirea sferei
curentului prin aparitia mai multor volume si reviste simboliste
asa cum este revista lui Ion Minulescu -; „Revista celorlalti”,
care prin articolul-program „Aprindeti tortele” celebra „noul,
ciudatul, bizarul” in poezie. In poezie, Minulescu a cultivat o
originalitate ostentativa, stridenta, manifestand interes, in
special, fata de tehnica simbolista, prin cultivarea numarului
fatidic 3, prin folosirea repetitiei si a lait-motivelor in
scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De asemenea, poezie
sa dezvolta toate temele si motivele majore ale acestui curent:
evadarea spre tinuturi indepartate, exotice („Romanta celor trei
corabii”, „Romanta celor trei galere”), descrierea unor tinuturi
exotice (Toledo, Rio de la Plata, Corint), prezenta unor
topusuri specifice mediului citadin (parcul, circul, scoala,
portul, gara etc.), prezenta unor termeni livresti (nume de
poeti, pictori, compozitori, titluri de opere etc.).
Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia
lui George Bacovia, poetul cel mai reprezentativ si mai
controversat in acelasi timp. Spre deosebire de majoritatea
poetilor simbolisti, fascinati de transparentele cromatice, la
Bacovia se situeaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca
ceea ce intentioneaza el sa sugereze nu e fluidul, inefabilul
trairilor sufletesti, ci trairile dure, tensionate, sufocante.
Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al maladivului,
sugerat de galben, si al negrului -; culoare a claustrarii,
vecina cu moartea, Bacovia a realizat ventilare deliberata a
peisajului, in functie de trairile interioare. Prin cultivarea
unor stari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia depaseste
cadrul esteticii simboliste, apropiindu-se de poezia moderna a
secolului XX.
*****************************************************
Page 1 of 1