DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Psihologie
*****************************************************
#Post#: 218--------------------------------------------------
CARACTEROLOGIA DIFERENTIALA EMBRIOGENETICA MODELUL LUI M. MARTIN
DIR By: iulianstoian
Date: January 15, 2015, 7:33 am
---------------------------------------------------------
Obsesia caracteristicilor morfologice, ca predictive, pentru
dezvoltarea diferentiala, cu anumite potente prescriptibile, a
generat, inca o serie de preocupari explicative, cauzale.
g4h14hs
Cercetarile embriogenetice au inceput sa fie abordate, dinspre
efectele, pe care le-ar putea determina in evolutia destinului
adaptativ specific al fiecarei persoane. Biologia genetica,
domeniu fascinant, a creat unele precizari privind geneza
morfologica. Hunter, Hooton, Pierre Naville, dar si W.M. Sheldon
au facut aprecieri tot mai mari in acest domeniu. Dintre toti,
insa, pe noi ne intereseaza pentru moment M.Martiny. N. Pende, a
lucrat cu Martiny, care, a preluat cele patru biotipologii
conturate de Pende, in complicatul sau sistem caracterologic.
Martiny a plecat, insa, de la embriogeneza, adica, de la faptul
ca, fiecare din cele trei foite embrionare (endoblast,
ectoblast, mezoblast) sunt puncte de plecare, pentru diferite
structuri morfologice, in mod constant. Ca atare, forma
definitiva morfologica, atat de sugestiva pentru interpretari
caracterologice potentiale si virtuale, are momente, si izvoare
de geneza diferentiate.
Ectoblastul da nastere, precum se stie: creierului,
componentelor neuronale, ganglionilor cerebrali, anexelor
centrale ale organelor de simt (reprezentarea corticala a
analizatorilor), nervilor, substantei mielinice, epifizei,
hipofizei posterioare, sistemului simpatic, aparatului olfactiv,
vizual, auditiv, hipofizei anterioare, organelor gustative,
faciale, pielii, etc.
Mezoblastul da nastere: mezectoblastului, lamelelor laterale,
mezenchimului cu celule fixe, si mobile de aparare, muschilor
striati si netezi, tesutului conjunctiv, muschilor, cartilajelor
sistemului osteo- articular, inimii, vaselor arteriale, venelor,
limfaticului, sangelui, ganglionilor sistemului reticidotelial,
rinichilor, organelor genitale cu doua grupuri de glande:
corticosuprarenale si genitale.
Endoblastul primitiv este la originea: tubului digestiv, a
farinxului, amigdalelor, timusului, parotidelor, tiroidelor,
plamanilor, ficatului, pancreasului, mucoasei esofagiene,
colonului, nenumaratelor glande ale acestuia, ficatului si
pancreasului.
Asadar, exista o implicatie primara si originara, a foitelor
embrionare germinative, si a modului, in care, se dezvolta, ca
dominanta, inca, din perioadele prenatale. In conformitate cu
structurile morfologice, se dezvolta si constituie diferitele
functionalitati dominante organice, si, legate de ele, diferite
apetituri, satietati si influente ulterioare ale acestora.
Dominatia de forta, a uneia sau a alteia dintre foitele
germinative, exprimate prin structurile morfologice exterioare,
dar si prin functionalitatea organelor interne si a dominatiei
dintre ele, au devenit pentru M.Martiny, subiect de gandire si
de structurare, a unei tipologiii embriogenetice cauzale.
Pe aceasta cale, Martiny a ajuns la 4 biotipuri fundamentale, ce
se leaga de cele ale lui Pende.
Tipul endoblastic coincide cu brevilinul astenic.
Mezoblastul coincide cu longilinul stenic, descris de Pende.
Ectoblastul coincide cu longilinul astenic.
In fine cordoblastul, ca un al patrulea tip, descris de Martiny,
coincide si el, cu longilinul stenic, dar este, mai echilibrat.
Caracterologia (tipologia) embriogenetica a avut in atentie,
dezvoltarea cu predominanta ierarhica variabila tipologica, ceea
ce, inseamna existenta unui endomorf, a unuia ectomorf, si a
unui mezomorf.
Ectoblastul este descris de Martiny, ca dominant cerebral,
sensibil, vulnerabil, iritabil si irascibil, susceptibil si
nerabdator. Viata sa interioara este activa si larga, pe cand,
viata exterioara este redusa. Reactioneaza rapid, dar controlat
(cortical), putand merge pana la inhibitie. Datorita
nedezvoltarii relative a ansamblului celorlalte structuri
embriogenetice, ectoblastul este mai fragil, ca asimilare, dar
este selectiv. In genere, este supus tulburarilor
cardiovasculare, de tract digestiv si visceral, este ezitant, in
fata efortului, fatigabil, putin perseverent, timorat, mai mult
imaginativ decat activ sau realizator. Martiny ca de altfel, si
Sheldon, cu care, a lucrat un timp, au atribuit efecte de
dezvoltare, si mediului ca teren, pe care se realizeaza
adaptarea.
Mezoblastul este o persoana dominant musculara, e corpolenta,
puternica, activa, avida de miscare, dar si de a poseda. Intr-un
cuvant, este foarte amatoare de efort, dar si de
responsabilitati si de autoritate. Este vorba, de un tip stenic,
dur la munca. Nedezvoltarea relativa a celorlalte doua
ansambluri embriogenetice, face ca mezoblastul sa fie o fiinta
mai putin vegetativa decat endoblastul. Poseda un pantec plat,
un torace dezvoltat, nu-I place viata linistita, si se
cheltuieste mereu cu usurinta. Din aceleasi motive, este rece,
hipoexcitabil, calm, putin vulnerabil, adaptat si oportunist.
Cedeaza usor si repede la tentatii, dar, si la dorintele si
ideile sale.
Endoblastul este dominant digestiv, face parte dintre
persoanele, care traiesc pentru a manca. Digera foarte bine,
ceea ce, arata ca are o viscerotonie foarte buna. Din cauza
nedezvoltarii la fel de pregnante a celorlate doua ansambluri
embriogenetice, endoblastul este o persoana hipoplasica,
musculara, cu o atonie, ce la nivelul pielii se exprima prin
paloare si moliciune. Nu-I place efortul fizic sau intelectual,
nici riscul sau violenta, are o stabilitate emotionala evidenta,
cu dispozitii relativ egale, hipoexcitabilitate,
hiposensibilitate, lipsa de control si vigilenta, tendinte de a
ceda adeseori la tentatii.
Martiny a simtit nevoia de a descrie si un tip echilibrat.
Acesta este cordoblastul. Se caracterizeaza, afara de o
infatisare generala armonioasa, si prin, stapanire de sine,
masura, in toate, evaluare inteligenta a situatiilor, dar si
realizare, si organizare a activitatilor si planurilor de viata.
Cordoblastul are, in esenta, sociabilitate, endoblastul forta,
iar mezoblastul caracteristici ale ectoblastului, si viata
interioara bogata.
Martiny a adaugat, acestor descriptii de fond, si un studiu al
trasaturilor fetei, folosind criteriile prezentate de Bessinet
Faure si P. Nabille.
M.Martiny a prezentat opt tipuri faciale:
1. Metamesotropul- combinatie intre ectoblastic si endoblastic;
2. Metahipotropul- la care domina endoblastul;
3. Hipomezotropul- la care domina o combinatie dintre
endoblastic si mezoblastic;
4. Prohipotropul- dominant mezoblastic;
5. Promosotropul- la care domina combinatii mezoblastic-
cordoblastic;
6. Prohipertropul- cu dominatie cordoblastica;
7. Hipermezotropul- cu dominatie cordoblastic- ectoblastic;
8. Metahipertropul- cu dominatie ectoblastica-
Implicand studiul fetei, Martiny a diferentiat tipul masiv
facial, si masiv cranian, fiecare cu alte caracteristici, si
alti coeficienti de dezvoltare. Fata este legata de, ansamblul
visceral, iar craniul, de sistemul cerebrospinal, ce la randul
sau, este legat de sistemul osteo-muscular. Raportul R/R
oscileaza in jurul mediei- (este vorba de raportul dintre cercul
cranian si cercul facial).
Tipologia embriogenetica a creat, insa, discutii legate, mai
ales, de cauza dezvoltarii dominante a uneia sau alteia dintre
foitele embrionare. Aceste discutii au adus, iar, pe prim plan,
problema ignorarii mediului si o atentie noua fata de acesta. In
acest context, s-au dezvoltat clasificarile autonomiei
morfologiste, dar, si, doua directii mai semnificative de
abordare a problemei tipologiilor: prima, a caracteristicilor
evolutioniste, reprezentata mai ales de Sigaud si Mac Auliffe,
si alta, a caracterologiilor patologice, mai exact, a tipurilor
limita, al caror reprezentant de seama a fost Kretschmer
(caracterologia patologica).
Tipologiile Martiny- Sheldon au pus, de fapt, in evidenta, tipul
digestiv respirator, muscular si cerebral, conturate sub
influentele complexe ale mediului. Totodata, s-a conturat ideea
ca, aceste tipuri, in loc sa se dezvolte total si complect, au
atins doar un anumit nivel dominant de dezvoltare, la care s-au
oprit.
Tipologiile Martiny- Sheldon au pus in evidenta influentele
mediului, ca si cum, in loc sa se ajunga la o dezvoltare totala,
fiecare tip s-a oprit la un anumit nivel, ce a devenit dominant,
de dezvoltare,- ideea expusa original de Sigaud.
Sigaud (1862-1921) a atras atentia asupra faptului ca, tipul
uman este influentat de conditiile externe persistente in mediu,
in marele cosmos, de aceea, a spus el, tipul digestiv apare mai
frecvent in mediul favorizat alimentar al claselor privilegiate,
tipul respirator este mai frecvent la grupurile nomande, tipul
muscular este mai frecvent la cei ce lucreaza pamantul, iar
tipul cerebral este mai frecvent la intelectuali.
*****************************************************
Page 1 of 1