DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Psihologie
*****************************************************
#Post#: 212--------------------------------------------------
Abordarea structural-dinamica a psihicului
DIR By: iulianstoian
Date: January 15, 2015, 7:26 am
---------------------------------------------------------
Etape in evolutia abordarii structural-dinamice a psihicului
Cu timpul in locul unei psihologii plane sau orizontale asupra
vietii psihice se propune una verticala, piramidala al carui
obiect il constituie studiul organizarii ierarhizate a persoanei
umane. c4r22rs
1) Intuirea organizarii verticale a psihicului uman o intalnim
inca la LEIBNIZ. El vorbea de existenta unor ,,perceptii mici”,
deci a unor perceptii nonconstientizate.
MAINE de BIRAN introduce conceptul de ,,perceptii obscure” care
nu sunt altceva decat senzatiile, ideile sau miscarile ce se
,,intuneca” prin efectul obisnuintei sau a lipsei de atentie a
spiritului.
FECHER referindu-se la stimulii subliminali producatori de
senzatii ,,subpragale”, surprinde existenta aceluiasi plan
nonconstientizat al vietii psihice.
JOHN STUART MILL a intuit modificarea calitativa a ideilor,
aparitia unor produse noi ireductibile la elementele
constitutive. Ideea compusa are propietati diferite de acelea
ale ideilor simple, considera el, asa cum sarea dispune de
propietati diferite fata de cele ale sodiului si clorului.
Dupa Mill ar exista cel putin 2 nivele de organizare a
psihicului:
1) unul elementar(contine elemente ireductibile unele la
altele);
2) altul structural , cu elemente interrelationate, cu
propietati noi si distincte fata de cele ale elementelor
componente.
2) Fundamentarea si consolidarea abordarii structural-dinamice a
psihicului
Ideea organizarii nivelare a psihicului prinde contur mai clar
la PIERRE JANET care desprinde existenta nivelului constient si
inconstient al psihicului: ,,Campul psihologic” al unui individ,
credea Janet, este format dintr-o multitudine de operatii
materiale si mentale, dintr-o diversitate de comportamente
obiective si stari psihice srans legate intere ele.
Intr-o stare de sanatate psihica buna, puterea coordonatoare a
constiintei este atat de mare incat toate aceste operatii,
comportamente si stari psihice sunt reunite intr-o aceeasi
perceptie personala.
Cand sanatatea psihica a individului este afectata, intre
componentele vietii lui psihice se produce o dezagregare, o
destramare si o sustragere a unor elemente de sub controlul
constiintei.
Restrangerea campului constiinteieste o manifestare a epuizarii
cerebrale generale sau a unei slabiciuni morale a individului,
constand in neputinta acestuia de a reuni, condensa fenomenele
sale psihice sau de a le asimila personalitatii sale.
Asemenea de-compozitii intelectuale sau slabiri ale sintezei
psihice au loc in isterie, ideile de sinucidere, de omucidere,
fobiile, etc. facand ravagii printre ei.
Janet concepe constiinta ca pe o sinteza activa a tuturor
elementelor psihice ce sunt grupate intr-o individualitate, ea
strangand foarte bine toata pluralitatea fenomenelor psihice.
Uneori insa aceasta pluralitate unificatoare isi restrange
campul activitatii, ceea ce face ca unele elemente ale vietii
psihice sa ramana in afara orbitei ei de actiune, ca un fel de
,,sisteme emancipate”, autonomizate exercitand influente obscure
si confuze.
Ele constituie lumea inconstientului, ce poate fi pusa in
evidenta in cazurile patologice.
Asadar ceea ce este inconstient provine din disocierea psihica,
isteria fiind o boala tipica a inconstientului.
Constientul si inconstientul fiind in viziunea lui Janet 2
moduri de organizare a vietii psihice, coexistente unul in
altul.
Cel care va considera ca organizarea vietii psihice implica o
infrastructura psihica aflata in conflict cu instantele
superioare de control va fi FREUD, initiatorul psihanalizei.
In cateva din lucrarile sale fundamentale (Interpretarea
viselor, 1899; Psihopatologia vietii psihice, 1901; Trei eseuri
asupra sexualitatii; Cuvantul de spirit si relatia sa cu
inconstientul, 1905 ), Freud porneste de la ideea ca viata
psihica a individuluiare la baza dualitatea pulsiunilor sexuale
care tind:
® pe de o parte, la conservarea spatiului si a pulsiunilor Eului
® iar pe de alta parte, la conservarea individului.
El contesta absolutizarea datului constient si propune
impartirea topografica a psihicului, implicit o organizare pe
verticala a vietii psihice.
· Inainte de 1920 ,,aparatul psihic” este compus dintr-o serie
de componente sau nivele supraetajate:
- inconstient = rezervorul trairilor si actelor refulate, al
instinctelor sexuale ;
- preconstient = un fel de filtru indeplinind functia de
,,cenzura” si permitand accesul selectiv in constiinta a acelor
impulsuri si tendinte acceptabile pentru ea;
- constient = este un ,,strat superficial”, de fapt, expresia
unor adancuri in care predominant este inconstientul.
,,Veritabilul” nivel de organizare a vietii psihice il
constituie, dupa Freud, inconstientul deoarece el guverneaza
gandurile, actiunile, imaginile, reprezentarile.
Functia ,,aparatului psihic” este de a reduce tensiunile
neplacute fie prin:
- descarcarea lor
- proces intrapsihic de aparare si de refulare.
Constiinta nu este decat suprafata aparatului psihic, pe cand
inconstientul formeaza baza, fundamentul lui.
In marea sa majoritate, aparatu psihic este inconstient.
Tendintele refulate in cursul dezvoltarii sexuale infantile isi
fac loc si se satisfac in vis sau in simptomele nevotice.
· Dupa 1920 aduce o serie de corective.
1) Mai intai el revizuieste parerile cu privire la pulsiuni.
Astfel, pulsiunilor vietii (sexualitate, libidou, Eros) le sunt
opuse pulsiunile mortii (Thanatos).
Acorda un rol mai mare agresivitatii.
Agresivitatea nu este pur si simplu subordonata sexualitatii, ci
dispune de propriile sale functii in viata psihica a
individului, fiind uneori in mare masura responsabila de
simptomele nevrotice decat pulsiunile sexuale.
Exista in om , considera Freud, o tendinta primitiva de
autodistrugere.
Pulsiunile mortii, mai importante decat cele ale vietii, tind,
spre reducerea tensiunilor, spre restabilirea unei stari
anterioare biologice si spre repetitie.
Aceste pulsiuni isi fac simtita prezenta in:
® mecanismele de aparare
® diferite forme de proiectie (paranoia)
® fuziunea cu impulsurile libidinale (sadism, masochism)
® sau in orientarea lor impotriva Eului (melancolia)
1) Freud isi revizuieste conceptia cu privire la structura si
dinamica aparatului psihic, acesta fiind interpretat prin prisma
mecanismelor de aparare ale Eului si a operatiilor de refulare.
In prima teorie, inconstientul coincidea cu refularea,
conflictul de baza fiind intre preconstient-constient, pe de o
parte, si inconstient, pe de alta parte.
De data aceasta Freud sesizeaza ca in refulare, insasi operatia
refulata este inconstienta.
De asemenea, el constientizeaza mai bine locul si rolul Eului in
structura aparatului psihic.
In noua topica a aparatului psihic, format din Sine, Eu,
Supraeu, locul central va reveni Eului.
In timp ce:
®Sinele se diferentiaza in contact cu sursele corporale ale
trebuintelor si emotiilor
® Eul se devzolta prin diferentierea aparatului paihic in
contact cu realitatea externa.
Spre deosebire de:
® activitatea inconstienta a Sinelui
® activitatea Eului este concomitent constienta, preconstienta
si inconstienta
® ea consta in - perceptia externa si interna, in procesele
intelectuale
- dirijarea si controlarea mecanismelor de aparare
· Eul:
® este cel care ofera solutia conflictelor cu realitatea sau cu
dorintele incompatibile
® controleaza accesul in constiinta
® in sfera actiunii asigura functia sintetica a personalitatii.
® uneori este impiedicat in demersurile intreprinse; limitele
sale provin fie din:
-absenta sau insuficienta propriilor aptitudini
-din infiltrarea Sinelui si Supraeului care il fac sa cationeze
in contrasens sau il impiedica sa actioneze corespunzator.
Ca urmare a interiorizarii de catre Eu a unor forte represive
intalnite de individ de-a lungul vietii sale, forte ce sunt de
ordin social, moral, parental, in limitele lui se formeaza
Supraeul.
De obicei acesta este expresia identificarii copilului cu
parintii idealizati.
Daca Eul este determinat, in general, de experienta proprie si
actuala a individului, Sinele si Supraeul sunt influentate de
trecut (Sinele de ereditate, Supraeul de influentele sociale si
parentale).
Conciliator intre aceste instante si realitatea externa, Eul
devine principalul nivel al vietii psihice.
© Principalele corectii ale schemei precedente asupra aparatului
psihic constau in urmatoarele:
· valorizarea considerabila a rolului Eului in viata psihica a
individului;
· redimensionarea ,,fortelor” participante la dinamica vietii
psihice, jocul combinat dintre Eu si celelalte instante fiind
cel care asigura apararea contra pulsiunilor si dorintelor
refulate.
· renovarea explicatiilor referitoare la functionarea
psihicului; daca in prima varianta explicatiile psihanalitice
sunt date in termeni de conflict a pulsiunilor, de data aceasta
ele sunt date in termeni de aparare a Eului contra pulsiunilor
si emotiilor; de asemenea, pulsiunile nu mai sunt doar de ordin
sexual, ci sunt si pulsiuni agresive.
Cel mai mare merit al lui Freud il constituie faptul ca el a
fost primul care a elaborat o conceptie structurata asupra
nivelelor functionale ale vietii psihice si mai ales asupra
raporturilor dinamice dintre ele.
Teoria psihanalitica raspunde unui triplu punct de vedere:
· topic (punct de vedere desciptiv care vizeaza modularea
diferitelor instante intrapsihice necesare intelegerii
functionarii psihicului)
· dinamic (punct de vedere calitativ inseparabil notiunii de
conflict intrapsihic, numai combinarea fortelor antagonice
ducand la aparitia conflictului in cadrul fiecarei instante, dar
si intre instante)
· economic (corolar cantitativ indispensabil celorlalte doua
deoarece conflictul depinde de circuitul si investirea energiei
psihice la nivel intrapsihic, al obiectului sau
reprezentarilor).
Dupa Zlate psihanaliza a savarsit o mare eroare: absolutizarea
inconstientului. Freud inglobeaza in inconstient insasi Eul; el
considera ca esenta existentei este inconstienta. In felul
acesta viata psihica este amputata in cele din urma de fortele
antagoniste care formeaza constiinta si Eul.
Viziunea nivelara a vietii psihice este impartasita si de alti
autori avand o larga audienta in psihologie.
LUDWIG KLAGES (1928) considera ca viata psihica este constituita
din 3 straturi zau zone:
1) materia individualitatii (ansamblul aptitudinilor personale
referitoare la cunoastere, emotivitate, miscare);
2) structura (complexul de dispozitii ale mediului intern care
determina forma de desfasurare a proceselor psihice);
3) natura (totalul mobilurilor sau motivelor personale de
actiune ale individualitatii).
E. ROTHACKER (1938) identifica 4 stadii in persoana vitala:
- Leben-in-mir
- Tier-in-mir
- Kind-in-mir
- Gefuhle-in-mir, echivalente straturilor ce se formeaza in ea.
Ph. LERSCH (1942) renoveaza conceptia lui ROTHACKER si
formuleaza celebra teorie a ,,straturilor personalitatii”.
Dupa opinia lui personalitatea umana este constituita din
straturi suprapuse.
Exista o baza endothmica si o suprastructura personala, ambele
structuri fiind asezate pe un fond vital care reprezinta
ansamblul starilor si proceselor organice, corporale.
Baza endothmica cuprinde tot in planul vertical, de jos in sus,
srari si simtiri, impulsuri, tendinte, afecte.
Straturile cele mai ,,joase” sau cele mai adanci ale acesteia,
accesibile experientei si descrierii, au un caracter de
permanenta, ele fiind specii variate ale sentimentului vital,
sentimentul afirmarii de sine, al puterii si valorii Eului.
Confictul dintre aceste instante exprima ,,peripetiile
experientei”, prin raportul acesteia cu diversele nivele ale
experientei.
H. THOMAE (1951), prefera termenul de ,,arie” al personalitatii.
Dupa parerea lui procesele dezvoltarii sunt rezultate ale
interactiunii diverselor arii ale personalitatii:
· aria propulsiva (flexibila pentru adaptarea la schimbare);
· aria impulsiva (ce consta in habitualizare);
· aria prospectiva (care asigura orientarea viitoare).
Desi aceste ultime contributii, cu exceptia celei a lui LERSCH,
surprind intr-o mai mica masura aspectul organizarii ierarhice,
nivelare a psihicului si mai mult pe cel al structurarii si
interdependentei propriu-zise, ele sunt sugestive pentru efortul
de a creona o viziune unitara si interactionista asupra vietii
psihice.
*****************************************************
Page 1 of 1