DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Medicina
*****************************************************
#Post#: 199--------------------------------------------------
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA - Referat
DIR By: iulianstoian
Date: January 15, 2015, 5:57 am
---------------------------------------------------------
Se fac referiri mai serioase la existenta unor diferente de
presiune arteriala,abia dupa ce s-au facut demonstratii de
determinare a acesteia.
Astfel , cronologic , Stefan Hales (1677 -; 1761) vicar din
Teddington a facut prima incercare de a masura presiunea
sangelui in artera femurala la cal (1732).Sangele urca intr-un
tub de sticla conectat la “ capatul arterial” cu o tranhee de
gasca . Preotul a observat ca variatiile coloanei de sange sunt
sincroane cu bataile inimii (a publicat observatiile in
“Statistical Essays” , 1769).
Alte incercari de retinut : Jean Marie Poisseville (1799 -;
1869) tot cu un tub de sticla, in forma de U in 1828 , celebrul
fiziolog german Carl Ludwig din Leipzig (1816 -; 1895) foloseste
aparatul Poisseville adaugandu-i o coloana de mercur.
La om prima masurare a tensiunii arteriale a fost facuta in 1856
de catre Jules Faivre la Lyon . El a apreciat valoarea sistolica
120 mm Hg .
Cunoscutul ciclician parizian Pierre Potain a creat in 1802 pe
stamosul tensiometrului de azi , respectiv peloata cu aer pe
care o aplica pe artera radiala si apasa pana la disparitia
pulsului radialei era tensiunea maxima , pe care se citea pe
cadranul unui manometru din metal.
Medicul rus N. Korotov a unit tehnica cu ausculatia prin
steteoscop in 1905 .
DEFINITIA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Hipotensiunea arteriala este un sindrom clinic caracterizat prin
scaderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea
sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica .
In functie de durata , hipotensiunea poate fi trecatoare sau de
durata .
In functie de etiologie se deosebesc :
- hipotensiunea arteriala esentiala ;
- hipotensiunea simptomatica ;
- hipotensiunea ortostatica ;
CLASIFICAREA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Putem clasifica hipotensiunea arteriala in :
I. HIPOTENSIUNE ARTERIALA PRIMARA (ESENTIALA)
II. HIPOTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA (SIMPTOMATICA)
III. HIPOTENSIUNE ARTERIALA ORTOSTATICA
I. Hipotensiunea arteriala esentiala nu are cauze precizate .
II. Hipotensiunea arteriala secundara poate fi declansata de :
1. BOLI CARDIOVASCULARE
- Infart miocardic (IMA)
- Miocardita acuta
- Pericardita exudativa si constructiva
- Valvulopatia (stenoza mitrala si aortica)
- Insuficienta cardiaca cu debit scazut
- Varice voluminoase
- Embolie plumonara masiva
- Disectie de aorta
2. BOLI ENDOCRINE
- Insuficienta hipofizara anterioara (sindrom SIMMONDS)
- Insuficienta tiroidinala (Mixedem)
- Insuficienta corticosuprarenala (boala ADDISON)
- Insuficienta gonadica (Climaterium)
3. BOLI NEUROLOGICE
- Scleroza multipla
- Siringo-Mielie
- Miopatii
- Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosa ,
casexie)
- Boli idiopatice (sindromul SHY -; BROJER)
4. INFECTII
- Stari postinfectioase (septicemii diverse)
5. INTOXICATII
- alcool metilic
- nicotina
- benzol
- medicamente hipotensive - CLONIDINA
- METIL-DOPA
- GUANETIDINA
6. ALERGIE
- Socul astmatic
7.CAUZE CHIRURGICALE
- Simpatecomie dorso-lombara
In general hipotensiunea arteriala esentiala este consecinta
tulburarilor mecanismelor de auto reglare neuro-endocrine al
homeostaziei arteriale.
Hipotensiunea arteriala esentiala afecteza 2-4% din populatia
adulta si predomina la barbatii de varsta medie.
Boala poate sa aiba un caracter simptomatic sau asimptomatic ,
dar o voi prezenta mai pe larg in randurile ce urmeaza.
1.HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
ESENTIALA (PRIMARA)
Vorbim de hipotensiune arteriala cand valorile tensiunii maxime
, la adult , scad sub 100 mm Hg si cand persoanele cu aceste
valori prezinta fenomene subiective suparatoare. Se cunosc
valori tensionale arteriale scazute la persoane care nu au nici
un fel de suferinte subiective , de obicei la vagotonici , adica
la cei care au un debit circulator mai scazut , o rezistenta
periferca ceva mai crescuta si cu tote acestea nevoile
circulatorii sunt acoperite .
De altfel , fenomenele clinice din hipotensiune pot apare si la
persoane cu valori tensionale normale , ceea ce inseamna ca nu
este vorba doar la nivelul tensiunii , ci , mai degraba , de o
adaptare nepotrivita , in urma mecanismelor regulatorii
insuficiente , mecanisme ce au ca urmare fenomene de
insuficienta in irigatie , oboseala sete de aer , palpitatii ,
precum si alte manifestari , rezultate ale deficientei
sistemului regulator al circulatiei .
ASPECT CLINIC
Senzatia de slabiciune este smnalul cel mai constant si mai
suparator .
Bolnavul se scoala dimineata obosit , starea de oboseala creste
in cursul zilei ceea ce duce la un randament scazut in
activitate .
Alteori starea de oboseala apare numai dupa eforturi mici sau
mijlocii , dar se mentine mult timp , situatie ce se rasfrange
asupra psihicului bolnavului dandu-i o stare de depresie ,
irascibilitate , tulburari de somn .
LIPOTIMIILE SI SINCOPELE
Liptimiile si sincopele sunt accidente trecatoare care survin cu
ocazia unei emotii , efort violent , dupa schimbarea brusca a
pozitiei . In aceste imprejurari bolnavul are vertij usor , apoi
pronuntat , tulburari de vedere , ameteli , zgomote in urechi.
Uneori aceasta stare evolueaza pana la pierderea , pentru scurt
timp a cunostintei , alteori se opreste la starea de ameteala si
vajaieli in urechi .
Acrocianoza este mai obijnuita la femei .
Tegumentele mainilor sunt roz cu pete violacee , adesea cu
transpiratii reci , mai accentuate iarna . Este urmarea unor
tulburari circulatorii locale si a dilatarii anselor capilare
venoase .
Tulburarile amintite nu apar in mod obligatoriu , chiar daca
tensiunea este mai scazuta , ceea ce demonstreaza posibilitatile
de adaptare a organismului.
Semnul obiectiv il constituie scaderea tensiunii arteriale
sistolice la valori sub 100 mm Hg . Ceea ce este important este
faptul ca aceste valori se mentin scazute si intereseaza atat
tensiunea maxima , cat si pe cea minima si medie .
Efortul poate scadea si mai mult tensinea , ceea ce duce la
aparitia semnelor subiective amintite.
Cat priveste inima , relatiile sunt normale . Uneori exista o
aritmie extrasistolica .
Examenul radiologic poate pune in evidenta “inima in pictura” .
EVOLUTIE
Evolutia hipotensiunii arteriale este relativ stationara .
Adesea pe fondul de hipotensiune permanenta se agraveaza crize
de hipotensiune paroxistica . Este contraindicata rahianestezia
si , in general , punctiile rahidiene trebuiesc executate cu
precautie , deoarece pot interveni scaderi tensionale si mai
aceentuate cu colaps .
Hipotensiunea arteriala esentiala se przinta sub doua aspecte
clinicopatogenice.
Intalnim o forma constitutionala endocrino-neuro-negetativa
actionata prin intermediul antehipofizei asupra centrilor
mezencefalici , insotita de multiple fenomene vegetative :
pielea uscata cu reducerea secretiei de sudoare , constipatie ,
hipotermie ,lipsa de initiativa , somnolenta . Se przinta adesea
in cadrul asa numitei “slabiri endogene” a fetelor si a femeilor
tinere cu dismenoree sau la persoanele longiline , astenice ,
unde apare o adevarata hipotonie generala fiziva si psihica .
O alta forma e hipotnia prin epuizare .
Apare la barbati sau la femei angajati in activitati fizice sau
psihice intense , fara suficienta adaptare si pregatire
prealabila pentru aceste cerinte . La acestia se instaleaza o
stare de hipotonnie arteriala cu astenie , cu incapacitatea de a
face fata la cele mai mici efortri , cu impotenta sexuala .
Pe langa reglementarea activitatii se recomanda si un tratament
sedativ , evitarea excitantilor iar la barbti se administreaza
testosteron 10 -; 25 mg pe saptamana timp de 1 -; 2 luni.
In esenta , hipotensiunea srteriala esentiala este caracterizata
prin dereglarea neuro-hormonala a tensiunii arteriale , cu
tendinta spre valori scazute , ce se afla in opzitie cu
dereglarile din hipertensiunea arteriala .
Prognosticul hipotensiuni arteriale este bun . Se mentioneaza
chiar longevitate .
TRATAMENT
HTA esentiala in absenta unei crize cunoscute , are uneori un
caracter familial si se intalneste y la cei care fac mari
eforturi intelectuale . Se datoreste mecanismelor nervoase si
endocrine care mentin reglarea circulatiei . Boala este y
asimptomatica , depistarea fiind intamplatoare . Exista si forme
clinice cu sintome atribuite de obicei unei nervroze : cefalee
occipitala , insomnii , palpitatii , transpiratii .
In unele cazuri pot aparea manifestari liptimice , mai rar
sincope . hTA esentiala este permanenta si are un progres bun.
Forma asimtomatica nu necesita vreun tratament . In formele
cilinice cu manifestari subiective se recomanda psihoterapia
(lamurirea si incurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a
bolii) , evitarea surmenajului fizic sau intelectual , un regim
de viata igenic , cu ore suficiente de somn , plimbari in aer
liber , practicarea moderata a culturii fizice , masaj , dusuri
de inviorare , alimentatie de calitate si completa .
Daca nu exista alte contraindicatii , cafeaua si alcolul sun
permise in cantitati moderate .
2. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
SECUNDARA SIMPTOMATICA
hTA simtomatica se intalneste in insuficienta supra renala ,
intoxicatie cu alcol sau nicotina , boli cronice casectizante
pericardita constructiva , stenoza aortica sau mitrala , tumori
cerebrale .
Prognosticul este al bolii de baza .
Tratamentul se adreseaza indeosebit afectiunilor cauzate si in
al doilea rand hTA , pentru care masurile terapeutice sunt
similare cu tratamentul hipotensiunii esentiale.
A. HIPOTENSIUNEA CEREBRALA IZOLATA
Hipotensiunea cerebrala izolata poate fi permanenta sau poate
aparea sub forma de crize , pe un fond de usoara hipotensiune
cerebrala permanenta .
Caracteristica , la acesti bolnavi , este przenta fenomenului
hTA in conditiile unei TA umerale cu valori normale . Este
scazuta numai tensiunea arterei centrale a retinei.
Este vorba de o dereglare tensionala regionala .
Cand hTA apare in crize , manifestarile de hTA apar numai cand
bolnavul se scoala brusc din pat , la emotii sau la efort .
Caracteristic pentru acesti bolnavi este mentionarea , intre
limite normale a tensiunii arterei centrale a retinei , atata
vreme cat stau in decubit dorsal si scade brusc in pozitia de
ortostatism .
Semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din hipotensiunea
generala.
In crize de hipotensiune se poate administra apa distilata ,
intravenos 20 ml zilnic , timp de 10 -; 15 zile
B. INSUFICIENTA SUPRARENALA BOALA ADDISON
Boala Addison sau insuficienta cronica a glandelor suprarenale
se datoreste incapacitatii suprarenalelor de a produce si
secreta hormonii in cantitatea ceruta de nevoile organismului .
ETIOLOGIE
Insuficienta suprarenala este urmarea unui proces distructiv al
auprarenalelor , cel mai adesea de natura tuberculoasa , fapt
pentru care orice addisonian trebuie intrebat daca a avut o
afectiune baciliara (infiltrat pulmonar , pleurezie ,
tuberculoza plumonara) , o cauza este y este si atrofierea
glandelor suprarenale , ca urmare a unui proces de
auto-imunizare . Mai rar boala este provocata de sifilis sau de
o hemorogie intraglanduara.
SIMPTOME
In faza de debut boala prezinta urmatoarele simptome : oboseala
, lipsa poftei de mancare , hipotensiune arteriala , usoara
scadere in greutate , care nu au nimic caracteristic si de aceea
boala poate fi confundata cu afectiuni care au manifestari
similare .
Cu timpul insa , simptomele se accentueaza si alarmeaza pe
bolnav.
Oboseala fizica si cea intelectuala devine intensa , fiind mai
pronuntata in cursul dimineti . Starea bolnavului se invioreza
spre seara . o manifestare tipica a bolii este hiperpigmentarea
tegumentelor si mucoaselor .
Hiperpigmentarea este cu atat mai intensa cu cat insuficienta
supra renala este mai severa . Atentia este retinuta de prezenta
unor pete pigmentare de culoare bruna-cenusie pe partile
descoperite ale corpului , pe fata , coate , genunchi , la
nivelul liniilor palmare si al eventualelor cicatrici operatorii
. Este caracteristica , de asemenea , hiperpigmentatia bruna a
aerelor si a organelor.
Un semn important pentru recunoasterea afectiunii il constituie
prezenta petelor , pigmentarea pe mucoasa bucala Addison , fiind
consecinta deshidratarii prin pierdere excesiva de clorura de
sodiu , datorita tulburarilor digestive (anorexie , varsaturi ,
denutritie). In toate cazurile tensiunea arteriala este scazuta
sub 100 mm Hg . Addisonienii au diverse manifestari nervoase :
iritabilitate , apatitie , negativism , anxietate .
Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison .
In astfel de cazuri , tratamentul cu cortizon trbuie facut cu
multa precautie .
Tulburarile in sfera sexuala (scaderea sau pierderea potentei si
a fertilitatii) sunt frecvente la barbatii addisonieni . La
femei sarcina este un facor agravant al bolii .
Tratamentul cu cortizon remediaza in buna parte tulburarile
ivite in sfera sexuala . Atat bolnavul cat si personalul sanitar
care il ingrijeste trebuie sa stie ca addisoniennii sunt foarte
fragili . Numerosi factori ca eforturile fizice si intelectuale
, bolile febrile interventiile chrurgicale , frigul si caldura
excesive dezechilibreaza usor organismul . In aceste conditii pe
care un organism sanatos le suporta cu usurinta , starea
addisonianului se inrautateste brusc . Tensiunea generala se
prabuseste , apar varsaturi si diaree , bolnavul nu se mai poate
alimenta si poate intra in coma .
DIAGNOSTIC
Boala Addison trebuie suspectata la toti hipotensivii care se
plang de oboseala , lipsa de pofta de mancare si de pirdere in
greutate .
Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de
laborator si dozarile de hormoni steroizi suprarenali . Intre
analizele de laborator , locul principal il detin dozarile de
potasiu in sange si urina . Concentratia sodiului si a
potasiului reflecta activitatea hormonilor mineralocorticoizi
ale potasiului in sange (peste 45 mEq/1) si concentratiei
scazute ale sodiului sanguin (sub 45 mEq/1) .
TRATAMENT
Aplicarea in ultimele decenii , pe scara larga , a preparatelor
sintetice de glucocorticoizi (cortizon , acetat , Prednison ) a
simplificat mult tratamentul bolii Adison , facand dintr-o boala
grava o afectiune compatibila cu viata .
C. INTOXICATIA CU ALCOOL METILIC
Hipotensiune apare si in intoxicatia cu alcool metilic.
Aceasta intoxicatie se caracterizeaza prin fenomene grave ,
rapid mortale , cu sau fara fenomene oculare .
Fenomenele de intoxicatie apar dupa o perioada de latenta de la
11 la 36 ore .
Apar : starea ebrioasa , alterarea sarii generale , ameteli ,
senzatia de slabiciune , cefalee outernica , somnolenta ,
varsaturi , diaree , dureri abdominale , facies cianotic ,
transpiratii , tahicardie , dispnee , hipotensiune arteriala .
Intoxicatul acuza senzatia de constrictie toracica . Se
instaleaza coma , insotita de hipotermie , hipotensiune si
uneori , edem pulmonar acut . Apar destul de precoce tulburari
de vedere (“vad ca prin ceata”) si uneori , alterari ale
perceperii culorii . Apar fenomene nervoase . Coma este agitata
, insotita de crize de contracturi tetaniforme sau / si
convulsii .
Se instaleaza acidoza , care terbuie eficient corectata si este
un important element de prognostic . Bolnavul trebuie
supravegheat minim 5 zile (timpul de eliberare a metanolului din
organism ) .
TRATAMENT
Antidotul este alcolul etilic , care blocheaza metabolismul
alcoolului metilic si favorizeaza eliminarea acestuia din urma
din organism . Se administreaza o solutie de alcool etilic 50%
din 4 in 4 ore , cate 0,5 ml /Kg corp .
D. INTOXICATIA CU NICOTINA
Se inregistreaza hipotensiunea arteriala si in cazul
intoxicatiilor cu nicotina . Pe langa simptom se mai
inregisteraza : arsuri-faringiene si epigastrice , colici
abdominale , varsaturi , diaree , tulburari respiratorii ,
prabusirea tensiuii arteriale pana la deces , paloare , sudori ,
cefalee , ambliopie , vertij , plus accentuat , somnolenta ,
frisoane , respiratie superficiala.
De mentionat ca in cazul tratamentului nu se stie un antidot
specific , dar se intervine cu spalaturi gastrice cu carbune
activat , permanganat de potasiu , provocare de varsaturi ,
administrare de purgative , oxigenoterapie , tratament specific
pentru insuficienta circulatorie acuta , tratamentul
convulsiilol , daca este cazul.
CONCLUZII
Hipotensiunea arteriala poate apare , mai mult sau mai putin
accentuata in cadrul unui mare numar de boli cronice . Adesea
sunt greu de precizat caracterul esential sau secundar al
hipotensiunii . Hipotensiunea arteriala acuta face parte din
insuficienta cardio-circulatorie .
Hipotensiunea arteriala secundara se constituie ca un simtom in
cadrul bolii respective.
Hipotensiunea arteriala poate aparea : dupa unele boli
infectioase (febra tifoida , viroze ) , in anemiile severe ,
boli caracterizante ( tuberculoza , cancer ) , in cursul
sindroamelor endocrine ( mixedem , insuficienta suprarenala ) ,
bolile ficatului (ciroza ) , scleroza cerebrala , starile dupa
infart miocardic , in varice extinse ale membrelor inferioare ,
in visceroptota cu insuficienta peretelui abdominal , in
depresia melancolica , psihastenie , in bolile carentiale , in
distrofia alimentara .
3. HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICA
Ceea ce ete esential in hipotensiunea artostatica este faptul ca
acesti bolnavi se simt bine si cu tensiunea arteriala normala in
pozitie culcata , dar prezinta o stare de rau care poate merge
pana la starea sincopa , cu scaderea pronuntata a tensiunii
arteriale cand se ridica in pozitie ortostatica sau cand raman
in picioare timp indelungat.
In mod normal , in ortostatism , tensiunea maxima oscileaza in
jurul valorilor sale in pozittie culcata .
Practic , vorbim de hipotensiune arteriala ortostatica numai
cand maxima scade , in ortostatism , cu cel putin 20 mm Hg .
Cifrele cele mai obijnuite de scadere a maximei sunt intre 40 -;
80 mm Hg .
Scaderea tensiunii este brusca sau progersiva si intereseaza in
general atat maxima cat si minim .
Scaderile tensionale in ortostatism pot aspare la orice valori
tensionale provocand aceeasi simptomatologie , chiar si la
persoane care au valori peste cele normale in pozitie culcata.
Tulburarile subiective sunt multiple variind de la o simpla
stare de rau , cu fatigabilitate , pana la starea de sincopa .
Fenomenul apare mai ales dupa o stare prelungita de decubit ,
dimineata la scularea din pat , sub forma tulburarilor de vedere
, auditive , vajaieli in urechi , vertij . Alte ori apar scurte
absente sau pierderea memoriei pentru scurt timp . Bolnavii
devin palizi , voce slaba , si daca nu se intind pe pat poate
surveni sincopa.
Hipotensiunea ortostatica poate avea un caracter esential sau
poate apare ca o forma secundara , consecutiva unor boli
generale si ale sistemului nervos.
Semnele clinice sunt asemanatoare in ambele imprejurari .
PATOGENEZA HIPOTENSIUNII ORTOSTATICE este mult discutata.
In orice caz este vorba de o insuficienta adaptare posturala a
sistemului regulator al tensiunii arteriale , o insuficienta a
vasoconstrictiei ortostatice.
In mod normal ortostatismul produce prin mecanismul freflex o
constrictie a vaselor splahnice si astfel se mentine si in
pozitie ortostatica presiunea sanguina normala . La hipotensivii
ortostatici acest mecanism lipseste sau nu este suficient .
TRATAMENT
Se recomanda bandaje elastice aplicate membrelor inferioare si o
centura abdominala , pe langa tratamentul expus la hTA esntiala
.
S-a recomandat si un tratament chirurgical , denervarea
sinusului carotidian uni sau bilateral , dar esecurile au
intrecut succesele .
Radio terapia sinusurilor carotidiene nu a dat rezultate
scontate .
CONCLUZII
Hipotensiunea ortostatica este o forma cinica insotita de
lipotimii , uneori de sincope , care apar cu ocazia trecerii de
la clinostatism la ortostatism . Exist forme esentiale ,
intalnite la bolnavii inalti si slabi , si forme simptomatice ,
observate in boli grave casectizante , in unele afectiuni
neurologice , in insufucienta suprarenala etc .
Se consdera ca boala se datoreste insuficientei reflexelor
vasoconstrictoare , care face ca sagele sa se acumuleze in
vasele membrelor inferioare , rezultand o ischemie cerebrala
trecatoare .
Trecera de la clinostatism la ortostatism se insoteste de o
scadere a tensiunii arteriale cu peste 20 mmHg . Pulsul scade si
apar ameteli , lipotimii sau chiar sincope .
Tulburarle survin la cateva minute dupa schimbarea pozitiei . O
forma particulara a fost descrisa la indivizii de peste 40 de
ani , caracterizata prin hipotensiune .
ETIOLOGIA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Hipotensiunea arteriala poate apare in cadrul unui mare numar de
boli cronice si atunci luam in discutie factorii etiologici care
au generat afectiunea de baza , care a determinat aparitia
hipotensiunii arteriale ca simptom , dar hipotensiunea arteriala
poate apare ca boala de sine statatoare a carei cauze sunt mai
greu de precizat . In acest caz vorbim de hipotensiune arteriala
esentiala . Este foarte greu de precizat caracterul esential sau
secundar al hTA .
In general hTA acuta are ca mecanisme declansatorii insuficienta
cardio-circulatorie sau perturbarea mecanismelor
endocrinoneurovegetative .
Nu trebuie negat nici aspectul traumelor emotionale avand in
vedere ca o mare eficienta in tratarea hTA , s-a dovedit a fi
psihoterapia .
In cadrul capitolului consacrat clasificarii hTAacesta s-a
realizat avand la baza chiar factori etiologici , asa ca ne vom
rezuma numai a-i aminti pe cei care privesc hTA simptomatica .
Acestia sunt : - factori cardio-vasculari ;
- factori endocrini ;
- factori neurologici ;
- factori infectiosi ;
- factori alergici ;
- factori toxici ;
- factori chirurgicali ;
TABLOU CLINIC
TABEL NR.1 TABLOUL CLINIC AL HIPOTENSIUNI ARTERIALE
SIMPTOME
OBOSEALAFATIGABILITATE MARCATARANDAMENT PSIHIC SI FIZIC
SCAZUTDEPRESIE PSIHICAINSOMNIIIRASCIBILITATELIPOTIMI SI
SINCOPEAMETELITULBURARI DE VEDEREVERTUZGOMOTE IN
URECHIACROCIANOZATEGUMENTE ROZE CU PETE
VIOLACEETRANSPIRATIISTAREA GENERALA ALTERATASCURTE ABSENTEVOCE
SLABATEGUMENTE PALIDEIMPOTENTA SEXUALADISMENOREEHIPOTONIE FIZICA
SI PSIHICA
Am concentrat in tabloul przentat mai sus inventarul simptomelor
aparute in hTA
Nu este obligatoriu ca ele sa apara in cadrul unei afectiuni de
hTA fiind la o hTA esentiala , ortostatica sau simptomatica , de
aceea am insistat asupra aspectului tabloului clinic in cadrul
prezentarii separate a celor trei tipuri de hTA .De retinut este
faptul ca numarul crescut al simptomelor indica gravitatea
afectiunii acesteia.
DIAGNOSTICUL POZITIV
SI
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Diagnosticul pozitiv si diferential impune tehnici specifice
ghidandu-se in primul rand dupa tabloul clinic .
Prioritar este sa se stabileasca delimitarea clara a formei
hipotensiunii arteriale , respectiv hipotensiune arteriala
esentiala in cazul in care nu se deceleazaa o cauza clara ,
hipotensiunea ortostatica -; avand un simptom caracteristic
scaderea de T.A. la schimbarea pozitiei culcate in pozitie
ortostatica , si in sfarsit hipotensiunea arteriala simptomatica
, care apare in cadrul unor afectiuni cronice , ca simptom .
In general , este dificil de precizat caracterul esential sau
secundar al hipotensiunii arteriale .
In stabilirea diagnosticului de hipotensiune arteriala trebuie
sa se aiba in vedere efectuarea unui diagnostic diferential cu :
virozele , anemiile severe , tuberculoza , cancerul ,
insuficienta suprarenala , hipotiroidismul , mixedemul , ciroza
hepatica , scleroza cerebrala izolata , starile de dupa infarct
miocardic , depresiunea melancolica , psihastenia , bolile
carentiale , distrofia alimentara .
Deci , in general diagnosticul se bazeaza pe circumstantele
declansatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale
.
Hipotensiunea arteriala esentiala poate fi cu un caracter
permanent si sa fie caracteristica familiei si sa nu deceleze o
alta cauza .
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Hipotensiunea arteriala esentiala (primara) se va deosebi de
hipotensiunea arteriala secundara (simptomatica) in cadrul
anamneziei , semnele clinice si paraclinice vor conduce la
precizarea diagnosticului .
Hipotensiunea ortostatica are un caracter interminent si apare
la trecerea brusca din clino in ortostatism si apar modificari
de vertij , tulburari de vedere , palpitatii , paliditate si
greata .
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
In ceea ce priveste evolutia si prognosticul hipotensiunii
arteriale trebuie privita diferit , astfel in hipotensiunea
arteriala esentiala remarcam o evolutie relativ stationara .
Uneori pe fondul de hipotensiune arteriala permanenta se
genereaza crize de hipotensiune paroxistica .
In ceea ce priveste prognosticul hipotensiunii arteriale este
bun . Se mentioneaza chiar longevitate .
In ceea ce priveste evolutia hipotensiunii ortostatice este buna
cu conditia ca afectiunea sa fie descoperita la timp si sa se
stableasca si sa se respecte planul terapeutic . De asemenea si
prognosticul este pozitiv .
Astfel stau lucrurile in ceea ce priveste hipotensiunea
arteriala simptomatica . In acest caz verdictul il da afectiunea
de baza , spre exemplu daca este o intoxicatie acuta cu
nicotina, atat evolutia cat si prognosticul trebuie sa se faca
cu precautii . Daca hipotensiunea arteriala apare pe fondul unei
afectiuni cronice cu posibilitati de ameliorare in urma unei
strategii terapeutice corespunzatoare la care si organismul sa
raspuna , atunci si evolutia si prognosticul hipotensiunii se
regleaza la parametrii dati de afectiunea de baza .
O parte din bolnavii cu hipotensiune arteriala esentiala pot
trece cu timpul in categoria bolnavilor hipotensivi.
Mai putem preciza ca persoanele cu hipotensiune arteriala sunt
longevive si pot trai mai mult decat cei cu tensiune crescuta
sau chiar normala .
COMPLICATIILE
HIPOTESIUNII ARTERIALE
SOCUL , SINCOPA SI LESINUL
1. SOCUL
Este un sindrom clinic cu etiologie variata , caracterizata
printr-o insuficienta circulatoie acuta , avand ca expresie
clinica prabusire tensiuni arteriale . Socul trbuie deosebit de
colaps , primul fiind o manifestare hemoclinamica si maetabolica
, o perturbare grava si durabila , iar ultimul o manifestare
exclusiv hemodinamica , scaderea TA , de obicei tranzitorie . Cu
alte cuvinte colapsul este rasunetul hemodinamic al socului .
Socul poate fi , in fuctie de etiopatogenie , de mai multe
feluri si anume :
- socul hipovolernic datorita pierderii masive de sange ;
- socul septic datorat diferitelor infectii ;
- socul hipoxic care este produs de afectiuni pulmonare care
produc hipoxemie ;
- socul neurogen care apare in treaumatisme craniene , anestezii
, embolia gazoasa , cardiogen ce este produs de infarctul
miocardic urmat de scaderea brusca a TA , aritmii cu ritm rapid
.
Caracteristica pentru inceputul socului este fie reducerea masei
sanguine circulante , fie reducerea debitului cardic . Dar si
intr-un caz si in altul , rezultatul este acelasi -; scaderea TA
.
Organismul intervine prin mecanismele sale compensatoare :
vasoconstrictie generalizata , cu redistribuirea sangelui spre
organe de importanta vitala (coronare , creier) si tahicardie ,
cu mensinerea TA la un nivel care permit aprovizionarea
creierului si a inimi cu oxigen .
Cat timp TA si aprovizionarea cu sange a creierului si a
coroanarelor se mentin in limitele normalului , socul este
compensat .
Cand starea de soc se prelungeste , mecanismele compensatoare
devin insuficiente , debitul cardiac si tensiunea arterila scad
progresiv si apare anorexia generalizata . Se crede ca factorii
care genereaza decompensarea se datoresc vasoconstructiei
compensatoare prelungite , care contribuie la aparitia
leziunilor metabolice si toxice tisulare . Hipoxia , acidoza si
descarcarea enorma de histamina si urotonica produc
vasodilatatie si decompensarea socului .
SIMPTOME
Se descriu obisnuit trei stadii : in stadiul compensat , de
obicei reversibil , bolnavul este vioi , uneori agitat si
anexios , puls rapid , TA normala , chiar crescuta , atrage
atentia paloarea , transpiratia , polipneea , tegumentele palide
si reci , cianoza unghiala , oliguria , mioza . Adeseori
evolueaza spre stadiul de soc decompensat , de obicei
ireversibil , cand bolnavul este apatic , obnubilat , dar
constient , tegumentele sunt palide -; cianotice , umede si reci
, pulsul este rapid , de obicei peste 100 , mic ,filiform ,
uneori imperceptibil , tensiunea arteriala este scazuta sub 100
mm Hg , venele superficiale colabate , fiind dificila
punctionarea lor , respiratia este frecventa si superficiala ,
pupilele dilatate , anuria este obijnuita . In ultima faza ,
ireversibila , bolnavul intra in coma , tegumentele sunt
cianotice , pamantii , marmorate , pulsul rar si slab ,
tensiunea 0 , venele periferice destinse , pupilele prezinta
midriaza fixa .
DIAGNOSTICUL
Se bazeaza pe circumstanta declansatoare , starea bolnavului ,
valorile tensiunii arteriale .
PROFILAXIA presupune tratamentul corect al afectiunii cauzale .
TRATAMENTUL
In faza unei stari de soc supravegherea pulsului , a diurezei
orale , a TA si a presiunii venoase centrale este obligatorie .
Se va trata corect afectiunea cauzala , iar bolnavul va fi
asezat pe spate , cu capul mai jos decat piceoarele (numai pe o
perioada limitata de timp si daca exista certitudinea ca nu
prezintasi un traumatism cranian) .
Temperatura trebuie sa fie constanta si mediul linistit .
Tratamentele generale constau , dupa caz , in masaj cardiac
extern , insotit de respiratie artificiala “gura la gura” ,
ventilatie asistata , administrare de O2 , compensarea acidozei
prin bicarbonat de sodiu izo sau hipertonic sau THAM 150 ml ,
injectie rapida i.v. Pentru combaterea hipovolemiei se foloseste
, dupa caz , Dextran 70 in solutie de NaCl , 1000 -; 1500 ml
solutie Ringer lactat , gelatini , sange , plasma sau albumina .
Glucoza 5 -; 10 % si serul fiziologic au efect redus .
Rolul asistentei medicale seste important . In ceea ce priveste
primul ajutor , in afara spitalului , trebuie sa calmeze
bolnavul , sa combata durerea cu analgetice , sa-l aseze in
pozitie decliva , sa acopere bolnavul , dar sa nu uzeze de
mijloace de incalzire energetica (pentru a nu mari vasodilatatia
periferica) . Sa controleze TA si sa anunte salvarea sau pe cel
mai apropiat medic . In spital trebuie sa transporte bolnavul la
serviciu de terapie intensiva , dezbracandu-l cu grija si
asezandu-l cu capul in pozitie decliva . Asistenta trebuie sa
pregateasca tot ce trebuie pentru tratamentul bolnavului :
perfuzi cu noradrenalina , analgetice . Urmarirea evolutiei
bolnavului este o indatorire fundamentala .
2. SINCOPA SI LESINUL
DEFINITIA
Sincopa este un sindrom clinic caracterizat prin pierderea
brusca , de scurta durata , a cunostintei si a fuctiilor vitale
, datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei
cerebrale.
Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunonstinta usoara ,
incompleta , care apare la persoane emotive , cu labilitate
psihica , dupa emotii puternice , avand un fond favorizant
patogenic : stenoza aortica , hipotensiune arteriala , infartul
miocardic , tulburarile de ritm rapid , cardiopatiile
congenitale cianogene .
SINCOPA -; SIMPTOME
Bolnavul este inert , imobil , palid , nu reactioneaza la
excitatie , nu respira , nu are puls , nu se aud bataile inimii
, TA este scazuta sau prabusita , pupilele sunt midriatice .
Bolnavul se afla intr-o stare de moarte aparenta -; moarte
clinica -; care se termina fie prin revenirea constintei , fie
prin moarte reala -; moarte biologica . Daca isi revine fata se
coloreaza , pulsul si zgomotele inimii reapar , constinta revine
. De obicei dupa 5 secunde apar tulburari de vedere , dupa 15
secunde bolnavul isi pierde cunostinta si dispar reflexele , iar
dupa 20 -; 30 de secunde se opreste respiratia , apar convulsi
generalizate , pierderea urinii si a materilor fecale , iar
peste 4 -; 5 minute urmeaza moartea .
LIPOTIMIA
In cazul lipotimiilor , bolnavul se afla intr-o stare de
obnubilare , fara pierderea complecta a cunostintei si fara
abolirea totala a functiilor vegetative , pulsul , bataile
cardiace si respiratia sunt perceptibile , iar TA masurabila
este precedata de ameteli , sudori reci , tulburari vizuale ,
bolnavul avand timp sa se aseze inainte de a se prabusi ;
dureaza cateva minute sau mai mult si se termina progresiv .
TRATAMENT
Primul gest terapeutic este asezarea pacientului in decubit cu
picioarele usor ridicate . Se combate mecanismul de producere -;
hipotensiunea arteriala , rarirea ritmului , ortostatismul . Nu
se administreaza lichide pe cale orala .
Tratamentul de reanimare consta in aplicarea a 2 -;3 lovituri de
pumn violente in regiunea precordiala , masajul cardiac extern ,
respiratie “gura la gura” . Se cheama medicul de urgenta si se
respecta toate indicatiile terapeutice .
TRATAMENTUL
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Tratamentul hipotensiunii arteriale consta din urmatoarele
mijloace , in cazul celei esentiale :
1. Psihoterapie
Se va explica bolnavului nesemnificatia patologica a
hipotensiunii esentiale .
2.Cultura fizica medicala care amelioreaza tulburarile neuro
vegetative si creste nesemnificativ valorile tensiunii .
3.Medicamentele vasopresoare
- acestea pot fi clasi ficate in : - SIMPATOMIMETICE
- ANGIOTENSINA
In cazul medicamentelor simpatomimetice amintim : Efedrina ,
Noradrenalina si Efortilul . Medicamentele simpatomimetice
produc vasoconstrictia arteriala periferica prin stimularea a
(alfa) receptorilor adrenergici.
Mod de preparare:
EFEDRINA cp 50 mg 1 -; 3 / zi sau fiole 1 mg 1-;2 / zi
injectabil , subcutanat sau i.m. 7 -;10 zile
NORADRENALINA (NORATRINAL)
Fiole 2 si 4 mg /250 ml solutie glucoza 5 % , perfuzie i.v. sub
controlul continuu al TA
EFORTIL capsule si fiole 10 mg x 1 -; 3 / zi oral , i.m sau i.v.
In ceea ce priveste administrarea ANGIOTENSINEI aceasta se
administreaza 2 -; 5 mg perfuzie i.v. cu solutie de glucoza 5 %
.
Angiotensina produce vasoconstrictie prin actiune directa asupra
peretelui arterial .
De retinut un amanunt foarte important : NU SE MAI RECOMANDA
urmatoarele medicamente : ADRENALINA ca fiind a (alfa) si b
(beta) stimulent adrenergic , odata cu efectul vasoconstrictiv
creste si consumul de oxigen al miocardului .
Nu se mai recomanda nici ANALEPTICELE CENTRALE ca : Pentetrazol
, Cofeina , Lobelina , Stricnina cu actiune asupra centrilor
nervosi vasomotori respectivi , avand eficacitate redusa .
In hipotensiunea arteriala secundara tratamentul este identic cu
cel di hTA esentiala si socul decompensat (hipovolemic ,
cardiogen , toxico-septic , anafiliactic). Tratamentul de mai
sus I se adauga si tratamentul bolii determinante : tratament
antiinfectios , tratament antitoxic , tratament specific
endocrin .
Bolnavul trebuie sa stie la plecare , modul de a lua
medicamentele , semnele preliminare ale supradozarilor de
medicamente , datele de prezentare la control medical.
In general tratamentul se adreseaza indeosebi afectiunii cauzale
si in al doilea rand hipotensiunii arteriale pentru care
masurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiuii
esentiale .
PROFILAXIA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE
Profilaxia hipotensiunii arteriale urmareste , in primul rand ,
educarea in vederea unui comporament de viata adecvat ,
cunoasterea simptomelor legate de hipotensiunea arteriala si a
strategiilor de prevenire a complicatiilor .
De exemplu , cei cu hipotensiune arteriala ortostatica trebuie
sa stie si sa respecte tehnicile de ridicare din pat , dietele
hipercalorice , oxigenarea si evitarea substantelor toxice.
Tratarea cu seriozitate a fiecarui simptom si prezentarea la
medic pentru prevenirea instalarii cronicizarii unor afectiuni
care apoi sa determine si aparitia hipotensiunii arteriale.
Cooperarea bolnavului cu medicul si asistenta medicala pentru a
intelege cat mai multe despre lantul vicios declansat prin
veriga primului simptom care neluat in seama adauga alta veriga
-; alt simptom -; celui incipient si astfel ar sti sa
preantampine aparitia caracterului cronic al afectiunii.
Tot in perimetrul profilactic se recomanda calirea organismului
, alimentatia echilibrata pentru a preveni anemierea , slabirea
organismului si ca urmare , vulnerabilitatea la factorii
infectiosi . Sa nu uitam ca virozele , tuberculozele sunt
asociate cu hipotensiunea . In acest ultim aspect , putem
sublinia aspectul profilactic , necesitatea asanarii focarelor
de infectie .
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
IN
RECUNOASTEREA SI INGRIJIREA BOLNAVILOR
CU HIPOTENSIUNE ARTERIALA
1.CONDITII DE SPITALIZARE
Asistenta medicala detine o pozitie foarta importanta in
ingrijirea acestor categorii de bolnavi . Justificarea rolului
ei rezida in caracterul unor boli ce pot sa se incadreze chiar
in cadrul urgentelor medicale , sa ne gandim , de exemplu ,
numai la hTA ce urmeaza un infarct miocardic , care reclama atat
o internare de urgenta dar si o internare indelungata .
Dar pentru a-si indeplini menirea nu trebuie sa se multumeasca
sa cunoasca si sa aplice , chiar perfect , diferitele tehnici de
ingrijire a bolnavului , ci trebuie sa cunoasca notiuni
teoretice care sa-i permita depistarea unui semn precoce ,
interpretarea acestuia si daca este nevoie chiar interventia in
sitatiile in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale
. Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele
referitoare la puls , TA , dieta , medicatie . Ea trebuie sa
asigure repausul fizic si psihic al bolnavului , care aproape in
toate aceste categorii de afectiuni este indispensabil . Nu
trebuie insa sa uite dezavantajele repausului indelungat la apt
, fapt pentru care este necesar sa se recomande alegerea
pozitiei sezande sau semisezute .
Asistenta este datoare sa le asigure bolnavilor confortul si
linistea , asigurarea conditiilor de efectuare a toaletei
personale . La fel de important este si asigurarea repausului
psihic . Vizitatorii numerosi , disctiile cu voce tare ,
chemarile la telefon , ca si neantelegerile familiale sau
profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evolutia
favorabila a afectiunii.
Tabloul clinic trebuie facut clar si foarte sistematizat ,
memorat , cunoscand mecanismele de interconditionare a
simptomelor . Si nu este necesar sa le cunoasca numai teoretic
ci si sa le recunoasca practic.
Avand aceste cunostinte temeinice referitoare la tabloul clinic
poate sa determine diagnosticul pozitiv sau sa stabileasca
diagnosticul diferential .
Cunoscand toate aceste aspecte va sti sa preantampine
complicatiile si chiar sa educe pacientul in ceea ce priveste
regimul de viata , tratamentul dietetic , medicamentos , in
cadrul sarcinilor de serviciu incadrate in educatia sanitara .
In mare parte se face observatia ca ingrijirea bolnavilor , in
esenta , cuprinde aceleasi verigi generale . Totusi felul
imbolnavirilor , caracterul infirmitatilor pe care le imprima
vremelnic sau definitiv bolnavului , gradul suferintelor
acestuia ca si particularitatile psihologice ale fiecarui bolnav
aparte fac ca pe langa sarcinile generale de ingrijire -; comune
tuturor bonavilor -; sa apara un numar tot atat de mare de alte
sarcini , care sunt mult mai putin specifice numai unor grupe de
boli , unor anumite boli sau eventual numai unor bolnavi .
Di acest motiv sarcina a orcarei ingrijiri este cunoasterea
bolnavului -; in functie de gradul urgentei -; in complexitatea
sa psihosomatica , boala de care sufera , faza in care se
gaseste aceasta boala , modul cum bolnavul suporta suferinta lui
, ca si problemele lui psihosociale , familiale sau profesionale
care eventual il framanta si sub tensiunea lor insasi
spitalizarea constituie o suferinta majora . Intrucat hTA se
repercuta in mod specific asupra psihicului bolnavului
,particularitatile de ingrijire ale bolnavilor la sectile de
specialitate privesc numai natura investigatiilor si a
tratementelor curente ci si unele particularitati de comportare
fata de bolnav , ceea ce trebuie individualizat .
Este bine ca din informatiile culese de la bolnav , din
sarcinile curenta si cele specifice in cauza -; cunoscte de
asistenta -; prcu si din sarcinile primite de la medic in
legatura cu cazul dat , ea sa-;si alcatuieasca un plan complex
de ingrijire pentru fiecare bolnav in parte . Aceasta sa
cuprinda ingrijirea curenta a bolnavului , planul de
investigatie si masuri terapeutice , oranduite in ordinea
fireasca a urgentri si indeplinirii lor . Volumul si densitatea
sarcinilor ca si ritm de executare a lor se acomodeaza in primul
rand la gravitatea si urgenta cazului dar si la la
particularitatile psihologice si gradul de epuizare a bolnavului
. Acest plan de complex de ingrijire se preda apoi schimburilor
urmatoare , ceea ce asigura continuitatea ingrijiri bolnavilor .
Durata pentru care se executa planul de ingrijire este foarte
diferita , putand varia de la catev ore la cateva zile si chiar
mai mult . Continutul lui insa se modifica pe masura ce bolnavul
intra din faza diagnostic in faza de tratament , respectiv de
covalescenta a bolii sau pe masura sosirii rezultatelor
examinarilor paraclinice .
Planul se consemneaza pe foaia de temperatura a bolnavului sau
in condica de predare -; de preluare a serviciului .
El cuprinde in esenta , urmatoarele probleme :
- asigurarea conditiilor adecvate de mediu ;
- ingrijirile generale ;
- alimentatia ;
- supravegherea bolnavului ;
- recoltarea produselor biologoce pentru analiza si pregatirea
explorarilor paraclinice;
- prevenirea si recunoasterea complicatiilor masurilor de
urgenta pana la venirea medicului ;
- regimul de viata in spital ;
- medicatia si alte metode de tratament ;
- pregatirea bolnavului pentru externare si probleme de educatie
sanitara .
2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
IN DIAGNOSTICAREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE
a) Asistarea medicului in timpul examinarii clinice a bolnavului
Participarea asistentei la examenul cilnic medical al bolnavului
este o obligaaie profesionala . Ajutand medicul si bolnavul la
examenul cinic , asistenta contribuie la crearea unui cliumat
favorabil pentru relatia medic -; bolnav .
Pentru aceasta asistenta are urmatoarele sarcini :
- pregatirea psihica si fizica a pacientului : - asistenta
anunta bolnavul si
il lamureste asupra caracterului inofensiv al examinarii
- se ajuta bolmavul sa ia pozitiile indicate de medic pentru
examinare
- se ajuta la dezbracare si
imbracare
- pregatirea materialelor si a instrumentelor necesare
examinarii : termometru , tensiometru , stetoscop
- se verifica starea de functionare a instrumentelor
- se inmaneaza medicului instrumentele solicitate
- pregatirea documentelor medicale (fisa , foi de observatie ,
rezultatul analizelor)
- asistenta trebuie sa asigure linistea necesara desfasrarii
examenului
- se noteaza toate indicatiile si prescriptiile medicului din
timpul examinari (medicatie , doze , aerul , modul de
administrare , alimentatie , hidratare , examene de laborator si
examene paraclinice)
b)Explorari paraclinice
Colaborarea si examinarea clinica a bolnavului este una din
sarcinile importante ale asistentei . Ajutorul acordat medicului
si bolnavului in cursul examinarii clinice degerveaza pe aceasta
din urma de eforturi fizice si previne o serie de suferinte
inutile , contribuie la crearea unui climat afectiv favorabil
intre bolnav -; medic -; asistenta , face accesibila medicului
exporarea tuturor regiunilor organismului , servindu-l si cu
instrumentarul necesar , toate acestea intervenind pentru
scurtarea timpului expunerii bolnavului in stare fizica si
psihica precara la traumatismul examinarilor si recoltarea
produselor biologice in vederea examinarii.
Bolnavul trebuie pregatit pentru recoltare , pentru buna reusita
a examenelor de laborator , in primul rand trebuie sa i se
explice ce urmeaza sa i se faca . Pentru aceasta ar trebui sa se
foloseasca metode cat mai blande si mai putin traumatizante ,
alese de la caz la caz . Bolnavii mai suspiciosi sau agitati vor
trebui linistinti prin cuvinte potrivite sau , la nevoie , chiar
pe cale medicamentoasa . Li se va explica bolnavilor necesitatea
analizelor . Ei trebuie sa fie convinsi ca recoltarea se face in
interesul lor , ca aceasta contribuie hotarator la stabilirea
diagnosticului si tratamentului . Rezultatele bune se vor obtine
numai daca aceasta munca de lamurire este insotita de manopere
cat mai putin dureroase si neplacue , respectandu-se , pe cat
posibil , pudoarea bolnavului . Avand in vedere ca de multe ori
aceleasi recoltari trbuiesc repetate pe cursul bolii , bolnavii
bine pregatiti vor ajuta ei insasi asistenta in efectuarea lor .
Pe langa pregatirea aratata , mai sunt necesatre si alte
precautii pentru fiecare recoltare in parte .
Unele recoltari se fac pe nemancate , stiut fiind ca alimentatia
provoaca secretie de suc gastric , influenteaza numarul
globulelor albe si modifica compozitia chimica a sangelui.
Aceste recoltari vor fi deci executate dimineata cand bolnavul
nu s-a ridicat din pat . Pana la luarea probelor resprctive
bolnavii nu trebuie sa faca miscare , sa nu se spele cu apa rece
, sa nu fumeze , sa fie ferit de influenta impresiilor noi ale
zilei , conditii care pot falsifica in mare masura analiza
respectiva .
Nerespectarea normelor de pregatire atrage dupa sine rezultate
false de laborator , cu urmari foarte grave pentru bolnav . Din
acest motiv , asistenta trebiue sa aiba o evidenta a bolnavilor
care vor fi pregatiti pentru examene de laborator si sa ii
supravegheze inainte de recoltare .
Recoltarea se face dupa ce tot materialul necesar a fost
pregatit.
Vasul in care se face recoltarea trebuie sa fie curat , uscat ,
si sterilizat , seringile sa fie de unica folosinta . Inainte de
recoltare vasele se vor eticheta , indicandu-se numarului
bonului insotitor . Bonu insotitor trebuie sa cuprinda numele si
prenumele bolnavului , numarul salonului si al patului ,
diagnosticul clinic , natura produsului , analiza ceruta , data
recoltarii si numele celui care a facut recoltarea . In unele
cazuri este bine daca se indica si scopul pentru care se cere
examenul.
Etichetarea vaselor trebuie facuta cu mare grija , asistenta sa
se asigure ca eticheta este bine lipita , nu s-a patat cu
produsul recoltat facand invizibile cele scrise.
Produsele biologice vor fi recoltate in cantitate suficienta
pentru analiza ceruta , dupa normele indicate pentru fiecare
produs si analiza in parte .
In cazul hipotensiunii arteriale se indica mai multe analize in
primul rand pentru a se preciza cauza , astfel pentru a se
confirma sau infirma o infectie ( in cazul unor viroze , febra
tifoida) se indica :
FORMULA LEUCOCITARA
3
- nuarul leucocitelor 6 -; 8000 /mm
- neutrofilie nesegmentate 3 -;5 %
- eozinofilie 2 -; 4 %
- neutrofilie segmentate 60 -; 65 %
- limfocite 25 -;35 %
- monocite 5 -; 10 %
- VSH - la 1 h - la barbati 5 -; 8 mm
- la femei 8 -; 12 mm
- la 2 h - la barbati 10 -; 14 mm
- la femei 12 -; 20 mm
Pentru a cerceta starea de nutritie a organismului :
HEMOGLOBINA BARBATI - in grame 16 gr %
- in procente 100%
HEMOGLOBINA FEMEI - in grame 14 gr%
- in procente 80%
VALOAREA GLOBULARA 0,9 -; 1,1
CALCEMIA 9 -; 11 mg%
GLICEMIA 80 -; 120 mg%
PROTEINE TOTALE (prin precipitare) 7,2 g%
ALBUMINE (prin preceipitare) 5,2 g%
GLOBULINE (prin precipitare) 2,0 g%
COLESTEROL 150 -; 250 mg%
LIPIDE TOTALE 500 -; 700 mg%
T3
T4
TSH
TGO 8 -; 4 unit y/nl
TGP 5 -; 35 unit y /nl
TRANSAMNIAZA G.O.T. 8 -; 10 unit y/ml/ora
TRANSAMNIAZA G.P.T. 3 -; 35 unit y/ml/ora
ELECTROFOREZA
FIBRINOGEN 0,2 -; 0,4 g%
EXAMEN TOTAL DE URINA
Volum 1200 -; 1500 ml 17 -; CS
Densitate 1002 -; 1025 17 -; OHCS
Reactia pH 5,60 -; 6,4
Ureea 26 g
Acid uric 0,5 -; 0,6 g
Urobilina 0
K
Na
EXAMEN Rx PULMONAR
Ex Doppler -; vase cerebrale
EKG
EEG
Flebografie
Ecografie
In boala Addison deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt
examenele de laborator si dozarile de hormoni steroizi
suprarenali , locul principal il detin dozarile de sodiu si
potasiu in sange si urina .
Concentratia sodiului si a potasiului reflecta activitatea
hormonilor mineralocorticoizi supra renali . Pentru aprecierea
hormonilor steroizi suprarenali se dozeaza in urina din 24 de
ore .
17 -; CS si 17 OHCS
- 17 -; CS reprezinta metaboliti hormonilor andrgeni (2/3 provin
din supra renala, iar 1/3 din testicul) .
- 17 -; OHCS sau 17 hidrocorticosteroizi reprezinta metabolitii
urinari ai cortizonului in special , dar si altor hormoni
glucorticoizi din suprarenala .
3) Supravegherea functilor organismului si a comportamentului
bolnavului cu hipotensiune arteriala
In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligata sa-l
supravegheze pentru a culege toate datele privind starea
generala si evolutia bolii acestuia , comunicand medicului tot
ce a observat la bolnav , in cursul zilei sau noptii .Astfel va
trebui sa urmarim :
- comportamentul bolnavului (starea psihica , reactivitatea
generala , somnul)
- functiile vitale si vegetative ale organismului
- aparitia unor manifestari patologice
Urmarind comportamentul bolnavului , vom culege observatiile ,
in mod stiintific si obiectiv , care redau fidel tabloul
patologic aparut . Datele culese din supravegherea bolnavului ,
prin masurarea functiilor vitale le vom nota in foaia de
temperatura , componenta a foii de observatie .
PREZENTAREA A DOUA TEHNICI UTILE IN
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA :
LUAREA PULSULUI SI A TENSIUNI ARTERIALE
PULSUL
Cu ocazia sistolei , sangele este impins din cavitatile
ventriculare in arterele mari . Aceasta masa de sange intalneste
in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste sub
influenta contractiei puternice a muschiului cardiac .
Conflictul care ia nastere intre cele doua volume de sange sub
forma unei unde vibratorii si se exteriorizeaza prin detinderea
ritmca a arterelor , sincrona cu sistolele ventriculare .
Aceasta destindere poate fi palpata (apasand usor arterele pe
suprafatele dure osoase ) sub forma unor zvacnituri usoare ,
ritmice , pulsatile , de unde numele de puls .
Intrucat la aparitia pulsului intervin atat inima cat si vasele
, el va reflecta , atat starea functionala a inimii , cat si pe
cea a arterelor , dand in acelasi timp indicii pretioase asupra
starii anatomice a arborelui arterial .
LUAREA PULSULUI
Pulsul poate fi luat pe orice artera acesibila palpatiei , care
poate fi comprimata pe un plan osos : radiala , superficiala ,
carotida , humerala , femurala , pedioasa etc .In practica
curenta , pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv
, in limbajul cotidian , prin puls se intelege pulsul arterei
radiale .
La luarea pulsului bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic cel
putin 5 -; 10 minute inainte de numaratoare , intrucat un effort
sau o emotie oarecare , in timpul sau inaintea luarii pulsului ,
ar putea modifica valorile reale . Bratul bolnavului trebuie sa
fie sprijinit , pentru ca muschiul antebratului sa se relaxeze .
Se repereaza santul radial ( denumit si santul pulsului) pe
extremitatea distala a antebratului , in continuarea policelui .
In apropierea marginii externe a fetei anterioare a antebratului
dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al
corpului si brahioradialul in profunzimea caruia se gaseste
artera radiala .
Palparea pulsului se face cu varful degetelor inelar , mediu si
index de la mana dreapta . Dupa ce s-a repetat lantul se va
exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial
(echivalenta , aproximativ , cu presiunea din interiorul
vasului) cu cele trei degete palpatoare , pana la perceperea
zvacniturilor pline ale pulslui . Fixarea degetelor se
realizeaza cu ajutorul policelui , cu care se imbratiseaza
antebratul la nivelul respectiv .
Uneori artera radiala prezinta anomalii de pozitie si nu va fi
gasita in santul pulsului . In aceste cazuri , ea va fi cautata
in tabachera anatomica .
Pulsul arterei temporale superficiale se ia deasupra si in afara
unghiului temporal al fantei palpebrale , la o distanta de 3 -;
4 cm de aceasta .
Pulsul artrerei femurale se palpeaza in partea superioara
triungiului Scarpa , sub arcada cururala . Se usureaza palparea
daca se ridica soldul cu o perna . Pulsul arterei perioase se va
cauta pe fata dorsala a piciorului , deasupra primului spatiu
intermetatarsian pe traiectoria arterei , iar pulsul arterei
carotide la gat , in santul format intre marginea anterioara a
sternochidomastoidianului si laringe .
Pulsul poate fi inregistrat si pe cale instrumentala .
In unele institutii exista aparate speciale pentru inregistrarea
grafica continua a pulsului . Dintre acstea , unele
receptioneaza pulsul prin intermediul unei mansete , il
inregisteraza electronic si il transmite y pe un cadran . Exista
aparate care inregistreaza concomitent cu frecventa pulsului si
tensiunea medie , iar cardiotahimetrul sesizeaza personalul de
ingrijire prin semnale acustice si luminoase asupra
modificarilor de y a pulsului .
Pulsul se va lua , la bolnavii spitalizati , in mod regulat de
doua ori pe zi , iar y lui va fi notat pe foaia de temperatura ,
in cadrul rubricii ce-i este rezervata .
La cererea medicului sau in scop de orientare , luarea pulsului
se poate efectua si de mai multe ori . La luarea pulsului se va
tine cont de : frecventa , ritmicitate , volum , tensiune si
claritate .
TENSIUNEA ARTERIALA
Presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali constituie tensiunea arteriala . Valoarea ei este
determinata de forta de contractie a inimii ( care asigura
propulsarea sangelui in arborele arterial ) , de rezistenta si
calibrul sistemului vascular si de vascozitatea sangelui .
TA scade in mod progresiv de la centru la periferie . Aceasta
scadere pana la arterele la nivelul carora se obijnuieste in mod
curent , sa se determine TA nu este prea insemnata , scaderea
accentuta se produce numai in arteriole .
Valoarea TA fiind determinata , in primul rand , de forta de
contractie a inimii , ea variaza in mod fiziologic in raport cu
fazele revolutiei cardiace . TA przinta valoarea cea mai inalta
in cursu sistolei cand , alaturi de cantitatea de sange
existenta in arborele vascular , inima mai pompeaza inca o
cantitate de sange peste cel existent in vase . Aceasta tensiune
poarta numele de TENSIUNE MAXIMA sau SISTOLICA . TA va avea cea
mai mica valoare in cursul diastolei cand forta de contractie a
inimii fiind absenta presiunea va fi determinata numai de
actoalizarea energiei potentiale din pereti vaselor care ,
gratie elasticitatii lor , vor cauta sa-si revina la echilibrul
lor anterior sistolei . Intrucat in cursul diastolei o parte a
sangelui din artera trece catre sistemul capilar , valorile cele
mai joase ale TA se vor obtine la sfarsitul diastolei . Acesta
presiune poarta numele de TENSIUNE MINIMA sau DIASTOLICA . Ea ne
indica rezistenta pe care trebuie sa o invinga inima cu ocazia
contractiei ventriculare , la care se adauga , in timpul
sistolei presiunea rezultata din forta de contractie a inimii .
TEHNICA MASURARII VALORILOR
TENSIUNII ARTERIALE
Trebuie sa fie cunoscta de asistenta medicala . Inregistrarea
acestora pe foaia de temperatua a bolnavului , la intervale
stabilite de medic , cade in sarcina ei .
TA poate fi apreciata dupa tensiunea pulsului care este in
functie de TA . Pentru aceasta se vor aplica degetele index ,
mediu si inelar de la mana dreapta pe artera radiala , la
nivelul santului pulsului , in asa fel ca inelarul sa aiba o
pozitie periferica . Cu acesta se va exercita o presiune mai
mare asupra arterei , pentru a impiedica reflexul sangelui de la
periferic spre centru . Se va exercita apoi cu indexul o
presiune crescanda asupra arterei , pana ce unda pulsatila
dispare de sub degetul mediu care palpeaza foarte fin artera .
Presiunea digitala a indexului exercita in momentul disparitiei
undei pulsatile de sub degetul mediu echivaleaza aproximativ cu
valoarea tensiunii arteriale de la nivelul arterei radiale .
Acest procedeu necesita o experienta indelungata din partea
examinatorului si cu toate acestea , aprecierea ramane pur
subiectiva , din acest motiv nu serveste decat pentru o
orientare aproximativa . Determinarea exacta , stiintifica a TA
se face cu manometre speciale , denumit tonometre si
sfigmomanometre .
In practica curenta masurarea TA se face dupa metoda indirecta .
In loc sa se determine direct tensiunea sangelui din artera , se
va determina in mod indirect forta necesarea pentru comprimarea
completa a unei artere , care practic echivaleaza cu valoarea
tensiunii din artera . In acest scop se comprima cu o manseta
pneumatica legata la un manometru segmentul membrului la nivelul
caruia se face determinarea , pama ce dispar complet pulsatiile
arterei de sub nivelul compresiei . se decomprima apoi treptat
pesiune din manseta , pana ce apare prima unda pulsatila .
Presiunea existenta in manseta in acest moment echivaleaza cu
presiunea maxima a sangelui din artera comprimata , valoarea ei
se poate citi pe tonometrul legat cu circuitul mansetei .
Tensiometrul este format dintr-o manseta pneumatica in
continuare cu o para de cauciuc . Lumentul mansetei este in
legatura cu monometrul cu mercur gradat pana la 300 mm .
Aparatul este prvazut cu o supapa reglabila de la para de
cauciuc , prin care continutul de aer al mansetei pneumatice
poate fi evacuat .
Pentru determinarea TA bolnavul va fi asezat culcat sau sezand
intr-un fotoliu , rezemandu-si bratele . Manometrul , daca nu
este fixat pe manseta se fixeaza langa bolnav . Se fixeaza
bratul de langa manometru in extensie si se aplica manseta . Cu
ajutorul parei de cauciuc se introduce aer in manseta pneumatica
iar cu celalta mana exminatorul palpeaza pulsul radial al
bolnavului de la acleasi membru . Prin introducerea aerului in
manseta , aceasta se umfla si comprima in mod circular bratul ,
din ce in ce mai mult , pana ce inchide complet lumenul arterei
, cand dispare pulsul . Din acest moment , cu ajutorul
ventilului , se face decomprimarea aerului din manseta . In
momentul in care trece prima unda pulsatila se noteaza valoarea
tensionala de pe manometrul cu mercur , acesta echivaland cu
tensiune maxima . Continuand decomprimarea mansetei unda
sanguina sistolica destinde peretii arteriali din ce in ce mai
mult dand nastere la oscilatii din ce in ce mai ample . In
momentul cand presiunea din manseta a devenit egala cu cea din
timpul diastoliei , artera isi recapata calibrul ei normal si in
diastola si astfel miscarile pertiilor devin brusc mai reduse ,
ceea ce se inregistreaza la acul indicator prin scaderea brusca
a amplitudinii oscilatiilor . Prin deschiderea butonului se va
masura presiunea din manseta , in acest moment care echivaleaza
cu presiunea intraarteriala din timpul distolei , adica cu
tensiunea minima . Valoarea tensiunii din manseta , in momentul
cand amplitudinea oscilatiilor scade brusc , reprezinta valoarea
tensinii minime , diastolice .
Reducand mai departe presiunea din manseta sub nivelul tensiunii
minime , vom constata prezenta unor oscilatii determinate de
expansiunea sistolica obijnuita a peretilor arteriali . Aceste
oscilatii determinante poarta numele de inflaminimale .
Valorile tensinii maxime si minime vor fi inregistrate pe foaia
de observatie iar TA va fi luata in timpul spitalizarii ori de
cate ori medicul sau situatia o cere iar la internare si
externare este obligatorie .
Tehnica de luare a TA este acceasi indiferent daca aceasta se va
face cu oscilometrul Pachou , Uskov , Reeklinghausen sau
oscilometrul Razumov .
Nivelul TA variaza in raport cu sexul , varsta , precum si
orarul activitatii fiziologice in cursul zilei.
Astfel :
- in primii ani ai vietii TA maxima variaza intre 75 -; 90 mm Hg
TA minima variaza intre 50 -; 60 mm Hg
- in copilarie TA maxima variaza intre 90 -; 110 mm Hg
TA minima variaza intre 60 -; 65 mm Hg
- la pubertate TA maxima variaza intre 100 -; 120 mm Hg
TA minima variaza intre 65 -; 75 mm Hg
- la adulti TA maxima variaza intre 115 -; 140 mm Hg
TA minima variaza intre 75 -; 90 mm Hg
- peste 50 de ani TA maxima variaza pana la 150 mm Hg
TA minima variaza pana la 90 mm Hg
Cunoastrea raportului dintre tensiune maxima si minima este , de
asemenea , foarte importanta . Diferenta de tensiunea sistolica
si cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala .
*****************************************************
Page 1 of 1