DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Management
*****************************************************
#Post#: 177--------------------------------------------------
Structura procesului de munca si metodele de studiere a
consumului timpului de m
DIR By: iulianstoian
Date: January 14, 2015, 12:32 pm
---------------------------------------------------------
1. Elementele procesului de munca
Procesul de munca este acea latura a procesului de productie
care reprezinta activitatea executantului in cadrul productiei
materiale sau in indeplinirea unei functii in sfera
neproductiva.
In cadrul fiecarui proces de productie intalnim o serie de
operatii (tehnologice, de control si de transport).
Operatia de munca este acea parte a procesului de munca de a
carei efectuare raspunde un executant pe un anumit loc de munca,
prevazut cu anumite utilaje si unelte de munca, actionand asupra
unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii in cadrul
aceleiasi tehnologii.
Operatiile formeaza, de obicei, obiectul determinarii duratei de
munca. Astfel ca in vederea determinarii duratei de munca a unui
proces de munca, este necesar sa se masoare durata fiecarei
operatii iar, uneori, chiar durata elementelor sale componente:
faze, treceri, manuiri si miscari.
Faza este acea parte a operatiei de munca care se caracterizeaza
prin utilizarea aceleiasi unelte de munca si aplicarea aceluiasi
regim tehnologic, obiectul muncii suferind o singura
transformare tehnologica.
Manuirea este partea procesului de munca reprezentand un anumit
grup de miscari ale unui executant determinate de un scop bine
definit.
Miscarea este cel mai simplu element al activitatii
executantului, care consta dintr-o deplasare, luare de contact
sau desprindere a acestuia de utilaj sau de organele sale de
comanda, de unealta de lucru sau de obiectul muncii asupra
caruia actioneaza. Complexul de miscari consta in gruparea de
miscari succesive, facuta in scopul sistematizarii si
rationalizarii activitatii executantului in cadrul procesului de
munca.
Studierea timpului de munca in procesul de productie necesita
cercetarea concomitenta a situatiei in timp: a executantului,
mijlocului de munca si a obiectului muncii.
2. Structura timpului de munca a executantului
Structura timpului de munca a executantului serveste la analiza
ponderii categoriilor de timp productive si neproductive,
reglementate si nereglementate, depistarea rezervelor de
crestere a productivitatii muncii prin aplicarea masurilor
organizatorice si reproiectarea balantei timpului de munca.
Timpul de munca este timpul de care dispune un executant pe
durata reglementata a zilei de munca. Se compune din timp
productiv si neproductiv.
Timpul productiv – se efectueaza lucrarile necesare realizarii
sarcinii de munca.
Timpul neproductiv – intreruperi sau se efectueaza actiuni care
nu sunt necesare pentru realizarea sarcinii sale de munca.
La rindul sau, timpul productiv contine:
Timpul de pregatire si incheiere – executantul inainte de
inceperea unei lucrari creeaza la locul de munca conditiile
necesare efectuarii acesteia si dupa terminarea ei aduce locul
de munca in starea initiala. Apare la inceputul si sfarsitul
schimbului.
Timpul operativ – executantul efectueaza sau supravegheaza
lucrarile necesare modificarii cantitative si calitative a
obiectului muncii, efectuand si actiuni ajutatoare pentru ca
modificarea sa aiba loc.
Pentru analiza si normarea muncii acest timp se grupeaza in timp
de baza si timp ajutator. In functie de modul in care participa
executantul la munca, timpul de baza si cel ajutator pot fi:
timp de munca manual, manual mecanic si timp de supraveghere a
functionarii utilajului.
Timpul de servire– executantul asigura pe intreaga perioada a
schimbului de munca atat mentinerea in stare de functionare a
utilajelor, cit si organizarea, aprovizionarea, ordinea si
curatenia locului de munca. In functie de scopul muncii
efectuate el se imparte in: timp de servire tehnica (mentinerea
in stare normala a utilajului) si timp de servire organizatorica
(organizarea si ingrijirea locului de munca).
Timpul neproductiv include:
Timpul de intreruperi reglementate – procesul de munca este
intrerupt pentru odihna si necesitati fiziologice si pentru a
avea loc intreruperi conditionate de tehnologie si organizare a
productiei.
Timpul de intreruperi nereglementate – procesul de munca este
intrerupt din cauze nereglementate, care pot fi dependente
(incalcarea disciplinei profesionale etc.) sau independente de
executant (deconectarea energiei electrice, aprovizionare
necorespunzatoare etc.).
3. Metode de studiere si masurare a timpului de munca
Masurarea si studierea consumului de timp de munca constituie un
instrument pentru cunoasterea reala, exacta a metodelor de munca
folosite si pentru depistarea lipsurilor si deficientelor in
folosirea acestora.
Aceasta masurare serveste la:
§ Scoaterea in evidenta a pierderilor de timp si a
cauzelor acestora
§ Compararea diverselor metode de munca in vederea
stabilirii celei mai eficiente
§ Stabilirea normelor si normativelor de munca
§ Verificarea calitatii normelor si normativelor de
munca.
Masurarea timpului de munca cuprinde urmatoarele etape:
§ Pregatirea masurarii
§ Masurarea propriu-zisa
§ Prelucrarea si analiza datelor
Exista urmatoarele metode de masurare a timpului de munca:
§ Metode cu inregistrare directa a timpului
o Fotografierea individuala si colectiva
o Fotocronometrarea individuala si colectiva
o Cronometrarea continua, repetata, selectiva si
selectiv-grupata
o Autofotografierea
§ Metode cu inregistrare indirecta a timpului
o Observarea instantanee
o Filmarea
o Oscilografierea.
4. Fotografierea individuala si colectiva si autofotografierea
Scopul fotografierii timpului de munca:
§ Analiza structurii timpului de munca si proiectarea
unei structuri rationale
§ Proiectarea si implementarea masurilor organizatorice
cu precizarea termenului de timp si responsabililor
§ Furnizarea datelor pentru recalcularea normelor de
munca.
Fotografierea individuala a timpului de munca.
Fotografierea individuala are ca obiect observarea unui singur
muncitor care serveste unul sau mai multe locuri de munca sau
masini pe durata unui schimb. Se desfasoara in 3 etape:
Ř Pregatirea fotografierii – se aleg locurile de munca ce
urmeaza a fi observate.
Ř Fotografierea propriu-zisa – inregistrarea in foaia de
fotografiere individuala a tuturor consumurilor de timp in
ordinea de succesiune a actiunilor executantilor. Pentru
obtinerea unor rezultate mai exacte observarea se va efectua in
timp de 2-3 zile.
Fisa de observare
Tipul de activitate
Timpul curent
Durata, min
Simbolul
Observatii
Ř Prelucrarea si analiza datelor – punerea in evidenta a
diferentelor dintre nivelul inregistrat al categoriilor de timp
din structura timpului de munca si nivelul admisibil stabilit
prin studii analitice sau prin diferite normative. Pe baza
analizei se elaboreaza metodele imbunatatite de munca.
Analiza fotografierii timpului de munca
Categoria de timp
Durata efectiva , min
Durata admisibila, min
Abaterea absoluta, min
1 zi
2 zi
3 zi
Media aritmetica
De asemenea, se elaboreaza balanta proiectata a timpului
de munca.
Balanta timpului de munca
Categoria de timp
Durata efectiva ,min
Durata proiectata, min
Abaterea absoluta, min
Fotografierea colectiva a timpului de munca – consta in
efectuarea de observari simultane asupra a trei sau mai multi
muncitori care servesc unul sau mai multe locuri de munca,
indiferent daca sunt sau nu legate intre ele prin procesul de
productie. Atunci cand se observa munca a cel mult 3 muncitori,
observarile se inregistreaza in mod continuu insa pe o fisa de
observatie tripla. In cazul observarii unui numar mai mare de 3
muncitori inregistrarea se face numai la anumite intervale de
timp stabilite in prealabil, notand toate categoriile consumului
de timp care au avut loc in intervale respective la fiecare loc
de munca. Numarul total de observari multiplicat cu durata
interviului de observare este egal cu durata totala a schimbului
de munca.
Fisa de fotografiere colectiva
Intervalul inregistrarii
Categoria de timp
I muncitor
II muncitor
III muncitor
IV muncitor
In etapa de analiza si prelucrare a datelor se calculeaza
urmatorii indicatori:
§ Coeficientul de utilizare productiva a timpului de
munca – ponderea categoriilor de timp reglementate, dar care nu
depasesc valorile admisibile, in durata totala a schimbului.
§ Coeficientul de utilizare neproductiva a timpului de
munca – ponderea categoriilor nereglementate si a depasirilor la
categoriile reglementate in durata totala a schimbului.
§ Indicatorul cresterii productivitatii muncii se
stabileste prin relatia:
Kpm = (Pd-Pe)/(100-(Pd-Pe))*100%, unde
Pd – ponderea depasirilor la categoriile de timp;
Pe – ponderea economiilor la categoriile de timp.
Acest indicator ne arata cu cite procente va creste
productivitatea muncii, daca se vor inlatura pierderile de timp
pe parcursul schimbului.
Autofotografierea timpului de munca – efectuarea observatiilor
de insusi executantul procesului de munca. Se urmaresc numai
intreruperile de munca in vederea analizei cauzelor care le
genereaza. In fisa de observare muncitorul noteaza denumirile
intreruperilor de munca, durata, cauzele, face propuneri pentru
inlaturarea pierderilor.
Fisa de observare pentru autofotografiere
Denumirea pierderilor de timp
Inceputul
Sfarsitul
Durata, min
Cauza
5. Cronometrarea si fotocronometrarea
Cronometrarea timpului de munca are ca obiect masurarea si
analiza critica a consumurilor de timp pentru fiecare unitate de
produs. Se studiaza timpul operativ (timp de baza si timp
ajutator). Aceasta metoda da posibilitate sa se constate daca
sunt lipsuri in organizarea locului de munca, daca muncitorul
executa miscari inutile, care ar putea fi evitate, si daca
elementele operatiei corespund conditiilor tehnologice
prescrise. Cronometrarea se aplica in cazul activitatii manuale
cu caracter repetitiv. In final se va obtine durata operatiei
sau activitatii pentru a stabili norma de productie si norma de
timp.
In functie de timpul curent cronometrarea se clasifica:
§ Cronometrarea continua – se foloseste la masurarea
operatiilor ale caror elemente au o durata mai mare de 3 secunde
si consta in inregistrarea elementelor de timp in succesiunea
lor tehnologica fara intrerupere.
§ Cronometrarea repetata – inregistrarea duratelor
elementelor de munca ale unei operatii luate separat intr-o
anumita ordine de alternanta. Durata elementelor de munca este
mai mica de 3 secunde.
§ Cronometrarea selectiva – inregistrarea separata a
duratelor unor elemente de munca ce se urmaresc in mod special.
§ Cronometrarea selectiv-grupata – inregistrarea
duratelor elementelor de munca ale unei operatii grupate
variabil de la un ciclu la altul.
Etapele efectuarii cronometrarii:
Ř Pregatirea cronometrarii (pregatirea observatorului,
alegerea executantului, stabilirea momentului cronometrarii).
Ř Determinarea numarului de observari. Cu cat numarul de
observari este mai mare cu atat mai precis si fundamentat se
stabileste valoarea medie a sirului cronometric. In practica se
efectueaza 25-30 cronometrari.
Ř Descompunerea operatiei in elemente de munca. Dupa
stabilirea numarului de observari se completeaza in fisa de
cronometrare elementele de munca supuse observarii in ordinea
lor tehnologica stabilita prin descompunerea procesului de
munca.
Cronometrare. Principalul moment in prelucrarea rezultatelor
consta in determinarea duratei fiecarui element supus
observarii. Duratele fiecarui element intr-un numar oarecare de
observari formeaza asa numitul sir cronometric.
Ř
-
Fisa cronometrarii
Elementele operatiei
Durata, sec
I
II
III
IV
V
VI
Ř Analiza rezultatelor. Calitatea rezultatelor obtinute
prin observarile cronometrice depinde de marimea dispersiei
valorilor sirului cronometric si de numarul de observari
efectuate.
Marimea dispersiei se caracterizeaza prin coeficientul de
stabilitate a sirului cronometric, care se determina ca raport
intre valoarea maxima (a max) si cea minima (a min) a duratei
elementului masurat pentru care s-a format sirul cronometric.
Coeficientul de stabilitate obtinut se compara cu coeficientul
de stabilitate admisibil, fata de care trebuie sa fie mai mic
sau egal.
Coeficientul de stabilitate admisibil variaza in functie de
tipul de productie si caracterul muncii.
Coeficientii admisibili
Caracterul muncii
Tipul de productie
De masa sau serie mare
Serie mijlocie
Serie mica sau unicate
Manual-mecanic
1,2
1,3
1,4
Manual
1,3
1,4
1,5
Daca coeficientul de stabilitate este mai mare decat cel
admisibil, va trebui sa se excluda din sir maximum 2/3 din
numarul initial de valori. Daca dupa eliminarea a 2/3 din cifre
coeficientul este mai mic sirul cronometric este considerat
corespunzator. In caz contrar, sirul devine nul.
Mai apoi se determina durata medie pentru fiecare element al
operatiei ca medie aritmetica a tuturor masurarilor sirului de
observari considerat corespunzator.
Dupa prelucrarea sirurilor cronometrice se trece la analiza si
proiectarea executarii mai rationale a operatiei studiate.
Astfel, in cazul operatiilor manuale sau manual–mecanice analiza
rezultatelor observarii consta in inlaturarea unor elemente care
nu sunt necesare sau in inlocuirea unor manuiri cu altele mai
rationale.
Fotocronometrarea timpului de munca – metoda de masurare si
analiza in mod critic a duratei elementelor unui proces de munca
sau a timpului de folosire a utilajului sau de transformare a
obiectului muncii prin combinarea fotografierii cu cronometrarea
continua in anumite perioade de timp. Aceasta metoda se aplica
la procesele de munca ce au elemente cu durate mari.
Fotocronometrarea se face asupra muncii unui executant
individual.
Prelucrarea rezultatelor fotocronometrarii se efectueaza separat
pentru cronometrare si fotografiere.
6. Metoda observarilor instantanee
Observarea instantanee a timpului de munca – inregistrarea la
intervale neregulate a activitatii de moment a unuia sau a mai
multor executanti in scopul analizei gradului de ocupare.
Etapele de efectuare:
§ Pregatirea observarilor instantanee – stabilirea
elementului de studiat, determinarea numarului total de
observari, frecventei observarilor, stabilirea momentelor de
observare, completarea fiselor zilnice si a fiselor pentru
centralizarea datelor.
§ Efectuarea observarilor - se observa procesul, se
stabileste in ce categorie de timp se incadreaza elementul
observat, se inregistreaza categoria respectiva de timp in fisa
de inregistrare prin simbolul stabilit.
§ Prelucrarea datelor - prelucrare zilnica, prelucrarea
datelor medii se face dupa 4-5 zile de la inceputul
observarilor, prelucrarea finala si concluzii.
Pe langa observarea instantanee la intervale intamplatoare mai
exista si alte variante: metoda observarilor instantanee la
intervale regulate, metoda microobservarilor instantanee, metoda
autoobservarilor instantanee.
*****************************************************
Page 1 of 1