DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Geografie
*****************************************************
#Post#: 156--------------------------------------------------
Amazon - Referat
DIR By: iulianstoian
Date: January 14, 2015, 6:23 am
---------------------------------------------------------
Cel mai mare rau al Terrei prin cele trei coordonate de baza:
lungime, suprafata bazinului si debit de apa scurs. Strabate de
la vest la est aproape intregul continent sud-american, in
portiunea lui cea mai lata, aproxmativ de-a lungul paralelei de
4° lat. sudica. Izvoraste, prin afluentul sau Ucayali si,
respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila,
rnasivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5
250 m alt. numit Intyre - dupa numele unuia dintre membrii
expeditiei americane care a explora regiunea in 1971, la 175 km
de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca si la
110 km nord de orasul peruan Arequipa. Asadar, izvoarele
Amazonului pe Ucayali si respectiv, pe afluentul acestuia
Apurimac au fost stabilite in 1971 de catre expeditia condusa de
Loren McIntyre, 1a o distanta in timp de 471 ani de cand
spaniolul Vicente Yanez Pinzon descopera, in 1500, gura
fluviului ale carui ape transformau portiunea alaturata
Oceanului Atlantic intr-o Mar Dolce (Marea Dulce). Amazonul
propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti
Ucazyali si Maraunon, care se unesc la Nauta, ceva mai in amunte
de localitatea Iquitos; pana la unirea cu apele celui mai mare
afluent de pe stanga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus,
Amazonul se numeste Solimoes. In limitele bazinului intra
versantii estici ai Anzilor, o parte din Podisul Guianei, partea
nordica si centrala Podisului Braziliei si Amazonia, cea mai
mare campie din lume. Cea mai mare parte a cursului se
desfasoara intre Ecuator si 50 lat. sudica, cu consecinte foarte
importante in clima regiunii si pentru regimul de scurgere
fluviului.
Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se inscrie
in regiunea muntoasa, andina, cu vai inguste, indeosebi a
Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale
de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera raurilor
viteze de scurgere mari in comparatie cu cele din Campia
Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4
380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si
la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta in care s-a
acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime).
Raurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite
din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezisuri care le
confera un potential hidroenergetic ridicat. Cu toate ca forma
bazinului se poate asemana cu o frunza in care nervura
principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele
parti, se poate remarca o disimetrie evidenta - in sensul ca pe
partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de
mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si,
discutabil, Tocantins), in comparatie cu partea stanga (Napo,
Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul
colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au
peste 1500 km lungime fiecar. Intre Manaus si Anzi, Amazonia are
forma unei palnii largi de 2 OOO km, limitata la sud de Madeira
si la nord de Rio Negro. Panta foarte scazuta in aceasta parte
favorizeaza divagarea apelor, formand un paienjenis de meandre,
brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului
propriu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar
adancimea apei intre 20 si 50 m. In avale de Manaus, datorita
apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Cimpiei
Amazonia se restrange in unele locuri la 200-300 km, determinand
si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce
la o adancime maxima a apei in albie, la Obidos, de circa 80 m.
In sectorul inferior, catre Oceanul Atlantic, la circa 400
kilometri dupa confluenta cu Xingu, raul se imparte in mai multe
brate (furos), separand insule care se constituie intr-o delta
de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 hm2).
Aceasta delta este limitata la nord-vest de bratul principal,
Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para in care se
varsa apele raului Tocantins. Dintre insulele cele mai
importante incluse asa-zisa delta mentionam: Grande de Gurupa,
Caviana, Janaucu, Mexiana si Marajo, cea mai mare (40 154 km2).
Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul
numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseste portul Belem,
fondat in 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon.
Latimea albiei, in cursul inferior, variaza intre 15 si 20 km,
iar inainte de delta intre 80 si 150 km, adancimea apelor scade
la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj
maritim.
Situat in zona ecuatoriala, cu afluenti in ambele emisfere,
regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. In timpul
verii boreale aduc ape bogate raurile de pe partea stanga, iar
in vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului
mare de afluenti din emisfera australa, in august - septembrie,
cand raurile de aici au apa mai putina, se inregistreaza ape
scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, cand
apele mari din cele doua emisfere se suprapun producand
inundatii catastrofale.
Informatiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de
apa e care o transporta Amazonul sunt, totusi, destul de
diferite. Cu circa 309 ani in urma, debitul mediu al raului era
estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor
masuratori, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar dupa
calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar
ajunge la valoarea colosala de 190 000 m3/s dupa confluenta cu
raul Xingu, corespunzand unui debit specific de 30,9 1/s. km2.
In lucrarea World water balance and water resources of the
Earth, 1978, debitul mediu impreuna cu Tocantins este estimat la
220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s,
iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii
debitului mediu, Amazonul ar detine 17-19 % din scurgerea medie
a raurilor Terrei.
Corespunzator acestei cantitati de apa este si cea de aluviuni,
care apreciaza la un miliard de tone pe an. Aceasta cantitate
enorma de aluviuni este imprastiata in Oceanul Atlantic sub
forma unui urias evantai, in fata gurilor Amazonului, pana la
circa 300 km in larg. In interiorul bazinului sunt afluenti care
aduc ape incarcate cu aluviuni galbene, numiti si brancos si
rauri cu ape negre drenate din mlastini, numite rios negros. Cel
mai tipic este afluentul cel mai mare de pe stanga, numit Rio
Negro. Dupa confluenta acestuia cu Amazonul la Manaus, apele
negre curg alaturi de cele galbui-roscate fara sa se amestece pe
multe zeci de kilometri. In timpul apelor mari, nivelurile
fluviului si ale afluentilor cresc cu 15 - 20 m, rupand maluri,
smulgand arborii si locuintele indienilor purtandu-le incet spre
ocean. Datorita pantei mici si a revarsarii laterale, deplasarea
apelor se face extrem de incet, incat de la Tabatinga la Obidos
cei 1 400 km sunt parcursi in doua luni, aceasta imensa masa de
apa fiind, pe drept cuvant, numit o adevarata "mare in mers".
Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de
localnici pororoca este efectul fluxului marin care patrunde in
sus pe fluvii provocand valuri puternice ce ajung uneori pana la
Santarem, la 1 000 km in interior. In estuarul larg de peste 200
km si lung de 350 km pororoca are efecte distrugatoare asupra
tarmului, ingreuiaza navigatia spre ocean si chiar descarcarea
apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua fenomene care
schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de
varsare ale afluentilor pana la Manaus.
Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii,
apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte putin folosit pana in
prezent.
Navigatia pe Amazon si afluentii sai insumeaza circa 50 000 km,
pe fluviu aceasta practicandu-se cu vase de tonaj maritim pana
la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pana la cascada
Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din
Anzi.
Clima bazinului Amazon, calda si umeda in cea mai mare parte si
mai uscata in Anzi, cu temperaturi intre 23 si 28°C, in medie
(variatii mici in timpul anului si ceva mai mari de la zi la
noapte), precipitatii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea
unui sezon ploios si unul mai uscat (caar se accentueaza catre
nord si sud in regiunea podisurilor), creaza conditiile cele mai
favorabile dezvoltarii unei vegetatii luxuriante, de tip
ecuatorial care se suprapune Campiei Amazoniei, formand un
adevarat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol
foarte important in reglarea conditiilor de circulatie ale
maselor de aer si, respectiv, a umezelii pentru continentul
sud-american si chiar pentru Terra. Singurele perturbari in
desfasurarea regulata a circulatiei aerului si temperaturii sunt
valurile de aer rece (friagens), care patrund din sud, producand
scaderi bruste de temperatura.
Amazonia reprezinta in prezent - din punct de vedere al
exploatarii resurselor sale - un obiectiv prioritar pentru
Brazilia, Bolivia, Peru si Columbia. Astfel, in 1966, s-a
infiintat Comisia Superioara pentru Dezvoltarea Amazoniei
(SUDAM), care a elaborat, in 1970, Programul pentru integrare
nationala (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea
soselei transamazoniene (6 300 km), a carei constructie a
inceput deja, precum si colonizarea zonei. In 1974 Programul
Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potential ridicat
agricol si minier. Ofensiva asupra Amazoniei continua, cu
consecinte imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu si
asupra influentei pe care Amazonia viitorului o poate avea
asupra unor procese majore climatice si de mediu la scara
planetara.
*****************************************************
Page 1 of 1