URI:
   DIR Return Create A Forum - Home
       ---------------------------------------------------------
       Forum Practic
  HTML https://practic.createaforum.com
       ---------------------------------------------------------
       *****************************************************
   DIR Return to: Fizica
       *****************************************************
       #Post#: 151--------------------------------------------------
       APARATE OPTICE  - Referat 
   DIR By: iulianstoian
       Date: January 14, 2015, 6:17 am
       ---------------------------------------------------------
       a)Ochiul omenesc, ca aparat optic:
       Din punct de vedere anatomic, ochiul este, dupa cum se stie, un
       organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor
       geometrice ale corpurilor in senzatii vizuale. Privind insa
       numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie
       un sistem optic format din trei medii transparente: umoarea
       apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa (sau vitroasa):
       Aceastea se gasesc in interiorul globului ocular, marginit in
       exterior de o membrana rezistenta, numita sclerotica. Sclerotica
       este opaca peste tot, exceptand o portiune din fata, care este
       transparenta si de forma sferica, numita corneea transparenta.
       Lumina patrunde in ochi prin cornee, strabate cele trei medii
       transparente si cade pe retina, unde se formeaza o imagine reala
       si rasturnata a obiectelor privite. Fluxul luminos este reglat
       automat prin actiunea involuntara (reflexa) a irisului. Aceasta
       este o membrana (ai carei pigmenti dau “culoarea ochilor”)
       perforata in centru printr-o deschidere circulara, de diametrul
       variabil, numita pupila. La lumina prea intensa, irisul isi
       mareste pupila, penru a proteja retina, iar la lumina prea
       slaba, irisul isi mareste pupila pentru a mari iluminarea
       imaginilor de pe retina. Retina este o membrana subtire,
       alcatuita din prelungirile nervului optic si continand un numar
       mare de celule senzationale, care percep lumina, numite conuri
       si bastonase. Conurile sunt celule specializate in perceperea
       luminii de intensitate slaba, fiind practic incapabile sa
       distinga culorile. Ochiul omenesc contine aproximativ 7 milioane
       conuri si 130 milioane bastonase, foarte neuniform raspandite.
       Conurile ocupa mai ales partea centrala a retinei, in timp ce
       densitatea bastonaselor creste spre periferie. In partea
       centrala, putin mai sus de axa optica, exista o regiune numita
       pata galbena (macula lutea) in mijlocul careia se afla o mica
       adancitura - foveea centralis - populata exclusiv de conuri, in
       numar de 13000 - 15000. Sub actiunea involuntara a unor muschi
       speciali ai ochilului, globul ocular sufera miscari de rotatie
       in orbita sa, astfel incat imaginea sa se formeze totdeauna in
       regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila
       a ochiului. z8h22hp
       Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe si poate
       fi mai bombat sau mai putin bombat sub actiunea reflexa a
       muschilor ciliari, modificandu-si astfel convergenta, incat
       imaginea sa cada pa retina. El are o structura stratificata,
       prezentand spre margine indicele de refractie de aproximativ
       1,38 , iar in interior de aproximativ 1,41.
       Acomodarea. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are
       focarul situat pe retina. Din aceasta cauza, pentru obiectele
       situatea la infinit (practic, la distante mai mari decat circa
       15 m) ochiul formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de
       modificare a cristalinului.
       Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea
       muschilor ciliari, asa fel incat imaginea sa ramana tot pe
       retina. Fenomenul se numeste acomodare. Cristalinul insa nu se
       poate bomba oricat si de aceea obiectul poate fi adus doar pana
       la o anumita distanta minima - distanta minima de vedere - sub
       care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retina. Acomodarea
       ochiului este deci posibila in tre un punct aflat la o distanta
       maxima (punctul remotum), care, pentru ochiul normal este la
       infinit (practic, peste 15 m) si un punct aflat la o distanta
       minima (punctul proximum), care pentru ochiul normal este de
       10-15 cm la tineri si aproximativ 25 cm la adulti. In mod
       normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele mai multe
       detalii, la o distanta mai mare decat distanta minima de vedere
       si anume la aproximativ 25 cm, numita distanta vederii optime.
       Defecte de convergenta ale ochiului:
       Ochiul miop este mai alungit decat cel normal, astfel ca focarul
       sau se afla in fata retinei. Cu alte cuvinte imaginile
       obiectelor in departate (situate la infinit) nu se formeaza pe
       retina, ci in fata ei. Prin bombarea cristalinului situatia nu
       se imbunatateste, deoarece aceste imagini nu se duc pe retina,
       ci se indeparteaza de ea. Obiectul trebuie apropiat pana la o
       anumita distanta (cativa metrii, in functie de gradul de miopie)
       pentru ca imaginea sa se formeze pe retina cu ochiul neacomodat.
       Apropiind mai mult obiectul, ochiul poate pastra, prin
       acomodare, imaginea pe retina, pana la o distanta minima de
       circa 5 cm. Ociul miop are asadar atat punctul remotum cat si
       cel proximum mai apropiate decat ochiul normal.
       El nu poate vedea clar obiecte mai departate decat punctul sau
       remotum. Defectul se corecteaza cu ochelari alcatuiti din
       lentile divergente, construite astfel incat focarul lor
       (virtual) sa se afle in punctul remotum ol ochiului miop.
       Ochiul hipermetrop este mai “turtit” decat ochiul normal, astfel
       incat focarul sau se afla in spatele retinei. Cu alte cuvinte,
       in starea relaxata a ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor
       de la infinit nu se formeaza pe retina ci in spatele ei. Nici
       acest ochi nu vede clar obiectele de la infinit, in stare
       relaxata. Spre deosebire de cel miop insa, el poate, prin
       acomodare (bombarea cristalinului) sa aduca imaginea pe retina.
       Distanta minima pana la care poate vedea (acomodat) este insa
       mai mare decat la ochiul normal. Asadar, hipermetropul poate
       vedea clar obiectele indepartate numai cu effort de acomodare,
       iar obiectele mai apropiate, care intra in limitele de acomodare
       ale unui ochi normal, nu le poate distinge clar. Folosind
       ochelari cu lentile convergente, corect calculate (in functie de
       gradul de hipermetropie), aceste lentile il pot ajuta sa aduca
       imaginea pe retina, atat pentru obiecte indepartate, privind
       neacomodat, cat si pentru obiecte apropiate, privind acomodat.
       Ochiul prezbit este ochiul in varsta si se datoreste slabirii cu
       timpul a capacitatii de bombare a cristalinului. Avand
       posibilitati mai reduse de bombare a cristalinului, un astfel de
       ochi va avea punctul proximum mai indepartat decat la un ochi
       normal. Obiectele mai apropiate vor avea deci imaginile in
       spatele retinei si pentru aducerea lor pe retina se folosesc
       lentile convergente, care maresc convergenta ochiului, ca si in
       cazul ochiului hipermetrop.
       b)Luneta:
       Luneta este destinata observarii obiectelor foarte indepartate.
       De la oricare punct al unui astfel de obicei ajung la noi
       fascicule practic paralele. Sa consideram un obiect astronomic
       AB si sa indreptam luneta cu axa optica spre extremitatea A:
       Toate razele provenite din A vor fi paralele cu axa optica si
       vor converge in focarul principal imagine F` al obiectivului
       lunetei. In figura de mai sus am luat o singura raza din acest
       fascicul si anume de-a lungul axei optice principale. De la
       punctul extrem B va sosi, de asemenea, un fascicul de raze
       paralele intre ele, dar inclinate cu unghiul ? fata de primul
       fascicul. ? va fi deci unghiul sub care se vede obiectul ceresc
       cu ochiul liber. Punctul de convergenta al fasciculului paralel
       din B va fi in focarul secundar B`, care va defini astfel in
       planul focal al obiectivului imaginea reala y`. Trebuie remarcat
       ca obiectul AB fiind foarte departe de focarul F al
       obiectivului, imaginea intermediara y` este micsorata, spre
       deosebire de imaginea intermediara a microscopului, care era
       mult marita, datorita faptului ca obiectul de cercetat era
       foarte aproape de focarul F al obiectivului. Din aceasta cauza,
       imaginea y` se afla destul de departe de focarul imagine F`, in
       timp ce la luneta aceasta se formeaza, practic chiar in planul
       focal al obiectivului. Asadar, ocularul lunetei preia o imagine
       intermediara, micsorata a obiectivului si formeaza o imagine
       definitiva y virtuala si marita fata de y`. In aceasta figura
       imaginea intermediara y` a fost construita ducand planul focal
       perpendicular pe axa in F`si afland punctul (B`) in care o raza
       din B tecand prin varful lentilei obiectiv inteapa acest plan
       (este figurata urma acestui plan printr-un segment punctat).
       Imaginea finala y este obtinuta trasand din B` doua raze cu drum
       cunoscut; una (r`) paralela cu axa optica, va parasi ocularul
       trecand prin focarul imagine F` al sau si una (r``) trecand prin
       centrul optic al ocularului, va trece mai departe nederivata
       (ocularul este luat - ca si obiectivul - sub forma unei lentile
       subtiri, convergente). Dupa aflarea punctului B``, s-a putut
       construi mersul complet al razei din B pana la pupila ochiului,
       ? fiind unghiul sub care sevede imaginea finala y .
       Grosismentul lunetei. Fiind vorba de un aparat ce furnizeaza
       imagini virtuale ale unor obiecte indepartate, luneta se
       caracterizeaza prin grosisment.Grosismentul lunetei este deci
       egal cu raportul dintre distanta focala a obiectivului, sau cu
       produsul dintre distanta focala a obiectivului si puterea
       ocularului. Se poate mari deci grosismentul marind distanta
       focala a obiectivului si utilizand oculare cat mai convergente.
       Lunetele cu obiective formate din lentile de sticla se mai
       numesc si telescoape dioptrice, iar cele cu obiectivul constand
       dintr-o oglinda concava - telescoape catoptrice, sau simplu,
       telescoape.
       Calitatile lunetei cresc, daca se mareste diametrul
       obiectivului. Dar, obiective din lentile cu diametru prea mare
       nu se pot construi. Datorita dificultatilor de obtinere a
       omogenitatii unor mase transparente atat de mari, precum si din
       cauza deformarii lentilelor sub propria lor greutate,
       obiectivele cu lentile depasesc cu greudiametrul de 1 metru. De
       aceea se utilizeaza in acest scop obiective cu oglinzi concave,
       care alcatuiesc telescoape. Astfel de oglinzi pot atinge
       diametre pana la 5 m (observatorul de la Palomar). In plus,
       aceste obiective sunt complet lipsite de aberatii cromatice,
       deoarece lipseste dispersia luminii, imaginile formandu-se numai
       prin reflexii.
       *****************************************************
       Page 1 of 1