DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Filozofie
*****************************************************
#Post#: 136--------------------------------------------------
Asupra problemei sensului si intelegerii in contextul
antireductionismului
DIR By: iulianstoian
Date: January 14, 2015, 5:09 am
---------------------------------------------------------
Care este sensul sensului? Sau, care este intensiunea
inteligibilului? Exista o unitate a sensului? Ce importanta are
aceasta problema? l7q3qn
Din anumite puncte de vedere, aceste probleme par neimportante,
dar cand se pune problema unitatii stiintei sau a naturii
intelegerii, problema sensului si intelegerii devine importanta.
Stiintele, intr-adevar, nu pot avea o intensiune
transinteligibila. Intensiunea determina extensiunea. Totusi,
alteori, intensiunea este o extensiune de ordin secund, o
extensiune abstracta, o metaextensiune. Atat extensiunea cat si
intensiunea sunt continuturi constiente. Dar, intensiunea de
obicei se refera la o extensiune. O intensiune de prim ordin
poate deveni o extensiune pentru o intensiune de ordin secund.
Orice continut mental abstract are ca ultima origine o
experienta fenomenala. Chiar imageria mentala foloseste de
ariile cerebrale folosite in perceptia vizuala, deci este
puternic constransa de ultima. Totusi, gandirea abstracta si
constructiv conceptuala poate depinde de cortexul parietal.
Revenind la problema sensului sau intelesului, nu orice
propozitie cu sens este stiintifica. Chiar daca sensul sau
inteligibilul ar constitui o conditie necesara a
stiintificitatii, el nu este, totusi, o conditie suficienta.
Pentru instantiere, propozitia viata este si nu este o forma de
existenta a materiei nu poate fi stiintifica in acelasi timp si
sub sincronic si comparativ cu acelasi criteriu. Noncontradictia
constituie deasemenea un criteriu logic care trebuie sa fie
satisfacut de stiintific. Mai mult, stiinta tinde sa se dezvolte
spre o cunoastere precisa, economica, rationala si inteligibila.
Daca ipotezele sau constructele noastre teoretice satisfac
criteriul logic, ulterior consecintele lor concrete trebuie
comparate cu experienta fenomenala de ordin prim. Stiinta matura
presupune nu numai utilizarea unor unitati de sens pentru
descriere, ci si organizarea si coordonarea unor programe
teoretico-experimentale eficiente si inteligente. De aceea,
problema stiintificitatii este mai cuprinzatoare si mai
importanta decat problema intelesului. Stiintificitatea nu este
echintensionala cu inteligibilul. Nici convingerea nu este o
conditie necesara sau suficienta a stiintificitatii sau a
adevarului. Faptul ca anumite dogme religioase contin anumite
principii si idealuri morale destul de acceptabile nu garanteaza
adevarul alegatiilor lor teoretice religioase ontogenetice.
Totusi, valorile religioase precum:speranta nelimitata,
insistenta, socialitatea etc. pot avea o valoare importanta
pentru supravietuire si reproducere. Dar sa revenim la problema
sensului si intelegerii. Oare nu este notiunea logicii o
unitate-sens sau atomul intelegerii? Un termen poate avea un
sens sau o intensiune, dar ar putea avea o anumita intelegere?
Sa fie intelegerea identica cu sensul, la nivelul termenului?
Este reprezentarea mentala unitatea intelegerii? Consider ca,
sensul, continutul, intensiunea sintetica/ compusa a idei de
reprezentare contine: i) idea unei recurente. ii) idea unei
actiuni. iii) idea unei dimensiuni temporale.
Adica, idea de a face sa fie prezent ceva ce deasemenea a mai
fost in trecut. In cazul reprezentarii mentale, actiunea mentala
de a face ceva din trecut sa fie prezent. Este ca o rechemare.
Distinctia trecutului de prezent presupune posesia unor
capacitati mnezice (Motzskin, 200X, Synthese). De aceea,
reprezentarea nu este o imagine sau o stare, ci o actiune, sau
un proces ce poate fi controlat in anumite limite. Termenul
reprezentare nu este propriu pentru a numi unitatea fluxului
constiintei, deoarece el nu acopera toate tipurile de continut
constient. Sa fie intelegerea reductibila la o
reprezentare-unitate? Nu. Reprezentarea, asa cum este inteleasa
filosofic, este o actiune, dar intelegerea ne obisnuieste cu o
stare-rezultat. Re-prezentarea poate reactualiza o intelegere.
Nici chiar actiunea de inteligibilizare nu este reductibila la
re-prezentare, deoarece prima poate implica, anticipare,
fantezie, analiza, generalizere, rationament, abstractizare etc.
Si chiar daca toate operatiile anterioare ar presupune memorie
si reprezentare, ele in mod cert nu se reduc doar la atat.
Ipoteza mea fundamentala este ca: domeniul intelegerii este de
ordin superior extensiunilor constiente senzoriale de ordin
prim. Ne-ar fi greu sa ne imaginam ca intelegere o senzatie
izolata, pura. In plus, intelegerea este zisa in multe feluri:
· intelegem un limbaj. In sensul ca, stim ce continuturi
constiente sunt asociate conventional cu diferite sunete sau
serii de sunete, cunoastem regulile gramaticale umane, cel putin
implicit, si cele speciale.
· intelegem solutiile unei ecuatii matematice, cunoscand
intensiunile simbolurilor (p.e., numere, reguli, relatii,
operatii etc.).
· intelegem o persoana sau o organizatie sociala, daca ii
cunoastem intentiile, cultura, biografia sau istoria, misiunea
etc.
· intelegem filosofic o teorie stiintifica, cand o putem exprima
mai formal, universal, familiar, fundamental si, de aceea, in
idei mai inteligibile (cum ar fi, substanta, element, schimbare,
structura, capacitate etc.).
Cuvantul englez understanding ne duce cu gandul la substanta.
Dar, consider ca, intelegerea nu este necesar reductibila la
cunoasterea substantialului sau a primitivului. Principiul,
archeul este doar un inceput al intelegerii. Pentru
exemplificare, intelegerea unei persoane nu este reductibila la
intelegerea general-substantiala a creierului uman, ci presupune
aditional cunostinte biografice, culturale, nationale,
religioase, contextuale, teleologice etc. Or, aceasta inseamna o
relationare la istorie, societate, nevoi, misiuni, resentimente
etc. Intelegerea universului nu inseamna doar cunoasterea
constituientilor fundamentali ai materiei, ci deasemenea
cantitatea-multiplicitatea, originea, conditiile lor de
posibilitate etc.
Intelegerea intregului absolut (universul) sau relativ (celula,
creier etc.), presupune mai mult decat cunoasterea naturii
partilor lor ultime. Astfel, intelegerea fenomenului
imbatranirii sau al aspectului cognitiv al creierului necesita
nu numai cunoasterea partilor lor structurale, ci si relatiile
si interactiunile cu mediul extern. Intelegerea creierului
presupune cunoasterea proprietatilor partilor lui,
aranjamentului lor, plasticitatii lui, proprietatile retelelor
lui, interactiunile dintre micro si macroparti, interactiunea
dintre diferitele nevele ale ierarhiei lui etc. Intelegerea
comportamentului presupune aditional intelegerii creierului si
cunoasterea actiunilor existente intre mediul extern, creier, si
muschi. Intelegerea limbajului la nivelul unei propozitii, nu se
reduce la intelegerea cuvintelor care o compun, ci si rolul sau
functia cuvintelor care o compun (ex., subiectul, predicatul,
copula etc.). Oricum, limbajul trebuie sa aiba anumite radacini
rationale. Trebuie sa existe niste forme rationale originare ale
propozitie. Un obiect X poseda proprietatea Y. Adica, Y(X).
Adica relatii atributive, interobiecte, intre grupuri de
obiecte, de la unul la multi, de la multi la unul, de la unul la
unul, intre relatii etc. Restul sunt nuante.
Un fenomen ca gravitatia presupune cel putin o dualitate, deci o
multiplicitate si suficient spatiu, deci minimum un triplet.
Adica, cunoasterea constituentilor fundamentali ai materiei nu
este suficienta pentru intelegerea gravitatiei, ca gravitatia
presupune, aditional substantei, un spatiu si mai mult decat o
singularitate substantiala, ca substanta, ceea ce sta dedesubt,
inteleasa aici ca acel micro din care merge macro-ul, este la
nivelul elementarului, deci a singularului, o multiplicitate cel
putin duala. Intelegerea functiei, deasemenea, nu poate fi
redusa la cunoasterea partii intregului, deoarece se stie ca
functia depinde de structura. Structura depinde de proprietatile
partilor, de multiplicitatea lor, si de relatiile dintre parti.
*****************************************************
Page 1 of 1