DIR Return Create A Forum - Home
---------------------------------------------------------
Forum Practic
HTML https://practic.createaforum.com
---------------------------------------------------------
*****************************************************
DIR Return to: Drept
*****************************************************
#Post#: 108--------------------------------------------------
AUTONOMIA LOCALA SI REGLEMENTAREA EI IN CONSTITUTIILE TARILOR
UNIUNII EUROPENE
DIR By: iulianstoian
Date: January 13, 2015, 6:38 pm
---------------------------------------------------------
Pentru a analiza modul de reglementare a autonomiei locale la
nivelul constitutional al fiecarui stat membru al Uniunii
Europene trebuie sa facem o prima distinctie intre statele care
au constitutii adoptate inainte de deceniul sase al secolului XX
si cele care au adoptat constitutii ulterior acestei date.
v7c9cr
Astfel, daca constitutiile unor state ca Germania (1949), Belgia
(1831), Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de
Nord(1215,1628, 1679, 1689, 1911, 1949, 1958), Irlanda (1937),
Danemarca (1953), nu utilizeaza expres termenul de autonomie
locala, in schimb state care au adoptat constitutii mai recente:
Spania (1978), Grecia (1975), Luxemburg (1868 cu revizuire in
1948 si 1993), Portugalia (1976), au consacrat in reglementarile
lor fundamentale aceasta terminologie.
O a treia categorie o formeaza statele care nu utilizeaza in mod
expres o atare terminologie , dar care dispun de o legislatie
interna ce contine conceptul de autonomie locala. Este cazul
Frantei.
Exista, in principiu, doua modalitati de recunoastere a
autonomiei locale:
- ca regim juridic unic si general;
- ca regim juridic exceptional si particular.
In prima categorie se incadreaza acele state care asigura o
identitate de tratament juridic comunitatilor locale, utilizand
o baza juridica unica. De exemplu, Constitutia Greciei
reglementeaza organizarea administratiei de stat pe baza unui
sistem de desconcentrare, incredintand gestiunea afacerilor
locale colectivitatilor locale, care se bucura de autonomie
administrativa (art.102, pct.2). Constitutia Luxemburgului
comunele formate din comunitati autonome, constituite pe baza
teritoriala, posedand personalitate juridica si girand, prin
propriile organe, propriul patrimoniu si interes (art.107,
pct.1).
In a doua categorie se incadreaza acele state care, prin legea
lor fundamentala, avand in vedere particularitatile istorice si
lingvistice ale constituirii lor, atribuie un anumit sistem
particular de autonomie fie comunitatilor locale, fie
comunitatilor lingvistice, fie anumitor structuri teritoriale.
Astfel, Constitutia Italiei, dupa ce consfinteste organizarea
statului in regiuni, provincii si comune (art.114), recunoaste,
pe de o parte, calitatea regiunilor de organisme autonome ce
dispun de puteri particulare si functii proprii (art.115), iar
pe de alta parte, atribuie Sardiniei, Siciliei etc., forme si
conditii particulare de autonomie in termenii unor statute
speciale adoptate prin legi constitutionale.
In Spania exista doua regimuri juridice aplicabile,
distingandu-se intre autonomia comunala, guvernata si
administrata de consilii municipale si comunitatile autonome.
Art.113, pct.1 din Constitutia Spaniei recunoaste provinciilor
limitrofe, avand caracteristici istorice, culturale si economice
comune, teritoriilor insulare si provinciilor avand o identitate
regionala istorica, posibilitatea de a se guverna ele singure,
prin constituirea in Comunitati autonome. In art.2 se recunoaste
si garanteaza dreptul de autonomie a nationalitatilor si a
natiunilor care o compun si solidaritatea dintre ele.
In Portugalia este reglementat un anumit regim politic si
administrativ arhipelagului Azorelor si Maderelor, bazat pe
„caracteristicile geografice, economice, sociale si culturale a
acestor regiuni si pe imemoriabilele aspiratii autonomiste ale
populatiilor insulare” (art.227 pct.3).
Desi autonomia regiunilor vizeaza participarea cetatenilor la
viata democratica a acestora si la promovarea propriilor
interese economice si sociale, ea este limitata prin aceea ca
„Autonomia politica si administrativa regionala nu poate atenta
la suveranitatea statului. Ea se exercita in cadrul conferit de
Constitutie” (art.227 pct.3).
Situatia Frantei este oarecum diferita, deoarece constitutia
acesteia din 1958 nu utilizeaza in mod expres termenul de
autonomie locala, colectivitatile teritoriale (comunele,
departamentele si comunitatile de peste mari) se administreaza
liber prin consilii alese in conditiile prevazute de lege
(art.72 aln.2).
Din punctul de vedere al tehnicii juridice utilizate de
legiuitorul constituant in consacrarea autonomiei locale, se pot
distinge doua sisteme: unul ce consta din simpla enuntare a
termenului si altul continand elementele definitorii ale
autonomiei locale.
Din cel de-al doilea sistem face parte si Constitutia Belgiei,
care da competenta legii de a reglementa institutiile
provinciale si comunale, pe baza urmatoarelor principii:
- alegerea directa a membrilor consiliilor provinciale si
comunale;
- exercitarea atributiilor consiliilor in limita determinata de
interesul provincial si comunal;
- descentralizarea atributiilor catre institutiile provinciale
si comunale;
- publicitatea sedintelor consiliilor;
- interventia autoritatii de tutela ori a puterii legislative
pentru asigurarea respectarii legii si a protejarii interesului
general (art.108 aln.1).
Exemplele utilizate permit surprinderea contextului
constitutional european al reglementarii autonomiei locale la
care se adauga concluzia diversitatii modalitatilor de a concepe
autonomia locala.
Practic fiecare constitutie inglobeaza o forma particulara de
reglementare a autonomiei locale ce tine de conditiile istorice
ale formarii statului respectiv, de structura acestuia si forma
de guvernamant, de coloratura etnica a populatiei si de
traditiile si aspiratiile cetatenilor respectivi.
Concluzia lui Henri Oberdorff, in lucrarea „Les Constitusions de
L’Europe de Douze”, este ca „aceste diferite constitutii
europene, prin demersul lor descentralizator, autorizeaza
inflorirea unei Europe infraetatica complementara unei Europe a
comunitatii de state ”.
Domnul Eugen Popa, in lucrarea „Autonomia locala in Romania”,
editura ALL BECK, 1999, nu este intru totul de acord cu
afirmatia lui H. Oberdorff sustinand ca in marea majoritate a
cazurilor autonomiile locale nu exercita atributii de
suveranitate interna sau externa, la care se adauga si
neutilizarea terminologiei respective in sase din cele
douasprezece constitutii ale statelor Uniunii Europene. Autorul
lucrarii scoate in evidenta doua tendinte ce, in opinia sa, se
contureaza cu claritate:
- preocuparea statelor de a integra autonomia locala in
contextul mai general al principiilor democratice, al
participarii comunitatilor locale la afirmarea propriilor
interese, tendinta afirmata mai pregnant in legislatia speciala;
- conturarea conceptului de autonomie locala, in ultimii
patruzeci de ani, culminand cu adoptarea Cartei europene a
autonomiei locale, la Strasbourg, in anul 1985 .
Document politic si juridic deopotriva, Carta europeana a
autonomiei locale a fost deschisa semnarii la 15 octombrie 1985
si a intrat in vigoare la data de 1 septembrie 1988. importanta
a fost apreciata in felul urmator: „Carta europeana a autonomiei
locale este pentru comunitatile locale ceea ce este pentru
popoarele europene Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale”.
Este de remarcat in acelasi timp faptul ca, in cadrul primei
sesiuni a Congresului Puterilor Locale si Regionale din europa,
desfasurata la Strasbourg intre 31 mai -; 3 iunie 1994, s-a
adoptat initiativa pregatirii unei Carte europene pentru
autonomie regionala care ar urma sa utilizeze ca model Carta
europeana pentru autonomie locala.
Scopul principal urmarit de o asemenea carta este crearea
mecanismelor de realizare si concentrare in vederea eliminarii
dublei impuneri si de asigurare a complementaritatii actiunii
colectivitatilor locale. In acest context se recomanda
autoritatilor nationale realizarea cadrului juridic
corespunzator -; in cadrul dreptului intern -; care sa permita
promovarea si aprofundarea cooperarii interregionale si
transfrontaliere.
*****************************************************
Page 1 of 1